Se merge la grătar pe vremea aceasta. Făgetul musteşte de grataragii, grădinile, terasele cu verdeaţă sunt luate cu asalt. O alianţă politică din Cluj dă la Sfântul Ion o masă publică boborului, „de stânga”, deşi mulţi dintre liderii ei coboară din limuzine de lux, din gipane. Alţii aleg să zacă pe terase, la o cafea bună. Unii stau acasă, se uită pe Mezzo, în general nu ies.
Fiecare are un program. Presa, de exemplu, lucrează în draci, se fabrică ziarele de 2 mai.
Pe vremuri nu era aşa. Partidul unic te ducea cu forţa la sărbătoarea muncitoreasă, culmea, ea provine din SUA!
Se băgau mici şi bere, produse ce lipseau înainte de 1989. Şi se dădea, sus la Hoia, cu chef şi joc popular. Erau litanii publice comuniste dar lumea se simţea bine. Era una din puţinele distracţii, cu voie de la partid, la care populaţia participa benevol deşi în spate tot partidul era. Simbolistica era una de partid, Oamenii muncii petreceau de ziua….muncii!
O tempora! Mă bucur că s-au dus acele timpuri, eu am participat la ele, am trăit 20 de ani în comunism…
OK, hai să facem un grătărel, că aşa se cade pe vremea asta buna!