Ne-am strâns vreo 13 la ora 9 sau cu o mică întârziere, iar după două ture şi jumătate (cazul celor mai mulţi) sau o tură (cazul meu) ne-am înscris pe foaie doar 11 pentru baschet. Două echipe făcute rapid (Rus Daniel, Daniel Rus, Tibi Farcas, Călin Ilea şi eu şi pe de o parte, Marius Mureşan, Ovi Tebu, Ovidiu Blag, Raimonda şi Alin în tabăra adversă) au început un meci ce părea a fi echilibrat, scorul blocându-se minute bune la 2-1 în favoarea primei echipe.
Totuşi, până la pauza ce a implicat schimbarea terenului scorul se făcuse 6-1 pentru noi, dar urma să jucăm cu soarele în faţă. Într-una dintre pauze, Raimonda a făcut schimb cu Mihai Chiper, iar balanţa s-a echilibrat (nu neapărat datorită acestei decizii), ajungându-se la un 6-5. Mai departe s-a mers cap la cap, cu câte una sau două coşuri diferenţă în favoarea noastră până la 10-8.
De undeva din cercul imaginar de la mijlocul terenului, uşor lateral dreapta, am încercat pentru a 3-a oară coşul şi a ieşit o minge de meci. Sau vreo 4, dacă e să vorbim în termeni legaţi de tenis (deşi acolo nu se prea poate mai mult de 3). La scurt timp, Tibi a adus victoria prin al 4-lea său coş (posibil record personal), dublându-şi astfel orgoliul provocat de calificarea Italiei sale în finală.
O cronica de dl Muresan