Tot mai des apropiati de ai mei se arata uimiti de ascensiunea blogosferei, de aceasta modalitate proprie de a scrie. Hai sa zicem ce era la origine blogul, un jurnal personal dar postat public, pe net, in supa informationala in care traim. Am identificat trei categorii de amici:
1. Cei care citesc tot dar nu tin blog si nici nu posteaza comentarii, stau „ascunsi”.
2. Cei care nu tin blog, dar citesc si posteaza cate un comentariu.
3. Cei care au blog si posteaza comentarii si pe alte bloguri.
Prima categorie merge pe argumentul „daca vreau ceva iti spun la bere sau cand ne vedem, ce trairi si activitati am eu, le tin pentru mine. Acestia relationeza fata catre fata. E alegerea lor.
A doua e interesata de dezbaterile din blogosfera si interactioneaza cu aceasta.
A treia e „clasa comunicativa”, care are curajul sa se expuna chiar si criticilor si atacurilor imunde din mediu (de aici si moderarea comentariilor) dar nu rezista sa nu spuna ce are de spus. Sigur, infloreste barfa, mai rau ,cleveteala, „uite ce a zis ala, ai citit, e nebun, cretin, prost sau infaturari de genul „ba, eu sa tin blog, bine ma, eu sunt valoare de ziarist, ce sa tin eu blog, eu sunt asa si pe dincolo…etc etc. Dar sunt si reactii pozitive, confidente facute publice, comentarii avizate, dezbateri foarte bune, de calitate. Pe zeci de bloguri clujene exista astfel de dezbateri.
O clasificare excelenta a blogurilor o face http://dianacismaru.wordpress.com/2008/01/11/tipuri-de-bloguri/ (Mersi VGD pt semnalare)
Sigur nu tot ce am scris eu sa altii e calitate, e clar ca putin, dar e o modalitate prin care eu rezolv intr-un mod excelent nevoia de a scrie, obisnuita de a scrie articole, sa ii zicem si putinul dor care mi-a ramas sa mai scriu articole. Am prieteni in toate cele trei categoriile sus citate. Diferenta este ca eu nu le comentez optiunea, ma bucur cand mai pun cate un coment la mine dar unii din cele trei categorii vin cu povesti de ce tin blog si nu stiu ce. Au libertatea sa NU citeasca dar ei tot citesc….In fine, asta am simtit nevoia sa o spun aici. Cat timp voi avea pofta de blog voi scrie si voi citi.
Blogurile au ajuns sursa pentru presa mare, si in opinia mea majoritatea sunt mai interesante decat multe ziare. Cei care le scriu sunt interesanti, au curaj, au atitudine, scriu ce gandesc, au LIBERTATE DE EXPRESIE. De aici avantul blogurilor. Sigur, exista multa anarhie, mojicie, prostie, rautate, amatorism pe blogosfera dar acest fenomen s-a impus orice ar zice unii sau altii.
Cititi bloguri!
Poate nu este întâmplătoare ascensiunea blogurilor concomitentă dispariţiei presei scrise. Dincolo de criză şi de dificultăţile provocate de aceasta publicaţiilor scrise, renunţarea unora dintre ele la obiectivism şi jurnalism autentic poate fi o explicaţie a dispariţiei multor ziare.