Cazul Charlie Hebdo este un 11 septembrie al presei

Cazul Charlie Hebdo este un 11 septembrie al presei.

După această barbarie de ieri, pusă în scenă de trei fanatici islamişti, care au ucis cu sânge rece 10 jurnalişti de la săptămânalul francez de satiră Charlie Hebdo, presa nu va mai fi la fel.

Mulţi vor ezita să mai publice caricaturi nu doar cu iz islamic, ci cu politicieni, oficiali de stat etc. Atentatul loveşte în curajul jurnalistic, de orice fel.

Cine va mai avea curajul să publice caricaturi despre islam, Mohamed etc? Cine va mai risca să devină ţintă a islamiştilor fanatizaţi?

Riscul după atentatul de ieri e major. Deja după scandalul imens al caricaturilor din 2005, de la un ziar danez, a scăzut foarte mult curajul de a critica în media fundamentalismul islamic. Ce va fi de acum, după execuţia de ieri?

Eu sunt pentru critică cât mai acerbă, deşi e incomod să fii criticat. Esenţa presei e critica socială! În special în Franţa,care a dat epoca Luminilor, a criticii sociale, presa înseamnă ceva, de aceea se şi resimte aşa de tare atentatul de ieri.

Uni spun că aceste caricaturi sunt ofensatoare, Elza Almaşi a sintetizat bine aceste opinii cu care nu sunt de acord absolut deloc. Unii au ieşit în decor cu opiniile, scriind că jurnaliştii şi-au meritat-o, o opinie aberantă aici, una cu care nu sunt de acord aici

Cred că prostia trebuie combătută, iar caricatura e o armă foarte puternică în combaterea ei. De câte ori nu ne-am amuzat de o caricatură de calibru în presă? Caricatura de presă are farmec, forţă, radiografiază o stare, un fapt ca nici un alt instrument de presă. Efectul lor e maxim, de aceea au fost resimţite de fanaticii islamizaţi ca un pericol care a dus la execuţia de ieri.

Una din opiniile argumentate, nuanţate este aici.

Cei care îi critică în acest caz pe jurnaliştii francezi nu înţeleg nimic. Nu trebuie să existe tabuuri, asta e şi lecţia Iluminismului, care s-a revoltat împotriva bisericii şi regelui, prin critică socială acidă. Charlie Hebdo a criticat si catolicismul, crestinismul, iudaismul, deci argumentul că ar avea ceva cu islamul este aberant.

În presa locală caricatura  e complet absentă iar în presa naţională tot mai rară. Păcat, caricatura de presă are o savoare cu totul aparte!

Opinia unui caricaturist român o puteţi citi aici

charliee

 

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *