Ce tare e amicul meu Eugen Olariu!

Amicul meu fotoreporter Eugen Olariu e tare de tot. După ce a fost acum câţiva ani în Kazahstan, pe Kan Thengri, acum s-a întors din nou învingător de pe uriaşul vârf argentinian Aconcagua. O mare performanţă, chiar dacă mai avea 200 metri pânâ să ajungă chiar pe vârf. Au ajuns ceilalţi doi colegi din expediţie.  Trebuie adăugat că Eugen nu e alpinist profesionist, cu atît mai mult mi se pare tare de tot ce a realizat! Aşadar felicitări Jenule.

Citiţi povestea ascensiunii mai jos, preluare din Ziua de Cluj.ro:

” Cum au cucerit trei clujeni “acoperişul” Americii

de Cristina Pirvu, 23 februarie 2012, 22:37
citiri:136, comentarii:0
Eugen Olariu, fotoreporter al ZIUA de CLUJ, este unul dintre cei trei clujeni care au urcat în această lună pe cel mai înalt munte din America de Sud, Aconcagua.

 

Pe vârful muntelui Aconcagua, de 6.962 de metri, au reuşit să ajungă doar doi dintre cei trei membri ai expediţiei, şi anume Vasile Cipcigan, membru al Salvamont Cluj, şi Ciprian Pătraşcu, un fost broker. Olariu a reuşit să ajungă „doar” la înălţimea de 6.700 de metri, fiind întors la tabăra trei, de 6.050 de metri, de rangerii din Parcul Naţional Aconcagua.

„Am intrat în 27 ianuarie în Argentina. Am avut cursă Budapesta-Paris- Santiago de Chile-Mendoza. Nu am întâmpinat probleme la bagaje până acolo. Am avut un pic de stres din acest motiv pentru că într-o altă expediţie unui român i s-a pierdut bagajul, motiv pentru care expediţia a întârziat trei zile”, a povestit Olariu. În momentul în care au ajuns în Argentina cei trei au luat legătura cu agenţia de turism care s-a ocupat de şederea lor acolo. „Am dormit o noapte în Mendoza, iar de acolo a doua zi dimineaţa am mers şi ne-am făcut la centrul de turism al Argentinei cerere de permis pentru a intra în Parcul Naţional Aconcagua. Taxa de permis a costat 700 de dolari de persoană. Apoi am ajuns în Penitentes, care este o localitate situată la 2.800 de metri înălţime, iar de acolo am mers la intrarea în parc, unde am primit un certificat care trebuia vizat în fiecare tabără. Erai monitorizat de rangeri, care ştiau că ai ajuns în Confluencia (3.400 de metri), ai ajuns în tabăra de bază – Plaza de Mulas care era la 4.350 de metri”, a povestit Olariu.

Cei trei au avut asigurată o noapte de dormit în Confluencia, în cortul agenţiei de turism, „care arăta ca o minge cu paturi supraetajate, cu saltele. Nu era un cort pe pământ”. „Traseul până acolo a fost lejer. De la Confluencia am luat decizia să pornim la prima oră de dimineaţă. Am mers 12 ore până în tabăra de bază. Drumul până la tabăra de bază era ca o vale a plângerii pentru că nu vezi altceva decât pietriş, nisip, urme de gheaţă şi un firicel de apă. Pe de o parte şi de alta sunt versanţi care urcă până la 2.500 de metri”, a descris fotoreporterul ZIUA de CLUJ drumul său către tabăra de bază – Plaza de Mulas (Piaţa măgarilor – n. red.). El a adăugat că atât în Confluencia, cât şi în Plaza de Mulas celor trei li s-a verificat nivelul de oxigen din organism şi li s-a măsurat tensiunea. „În tabăra de bază am stat două nopţi, ne-am montat corturile şi am văzut cea mai înaltă galerie de artă din lume a unui argentinian. Am făcut cunoştinţă cu şeful taberei, iar după două nopţi am pornit spre tabăra I. Am dormit o noapte în tabăra I, care era la 5.050 de metri. A doua zi am strâns cortul şi am urcat în tabăra doi, care era la 5.400 de metri, unde am mai dormit o noapte. În tabăra trei am ajuns la 6.050 de metri, iar dimineaţa la prima oră Vasile şi Ciprian au pornit spre vârf. Şi eu am pornit, însă m-a întors din drum unul dintre rangeri pentru, că fiind în urma lor, a avut impresia că urc singur”, a explicat Olariu, care a reuşit să urce până la înălţimea de 6.700 de metri.

Clujenii au reuşit să urce până pe vârful muntelui Aconcagua în aproximativ cinci zile, ca urmare a faptului că au prins vreme bună în zonă. Chiar şi aşa, noaptea vântul avea o viteză de aproximativ 120-140 km pe oră. „Vântul ne-a rupt două corturi”, a povestit fotograful. Pentru acesta cel mai dificil moment a fost cel în care a trebuit să aleagă dacă să îşi continue ascensiunea, riscând o amendă din partea rangerilor, sau să aştepte sosirea celor doi care au reuşit să urce pe vârf.

După ce au coborât muntele, împreună cu Vasile Cipcigan, fotoreporterul a lucrat timp de două zile la o cabană din Penitentes pentru cazare şi masă. Apoi cei doi au pornit spre Santiago de Chile, unde o cunoştinţă le-a oferit cazare gratuit. „Am avut şi un ajutor din partea unei domnişoare din SUA, care ne-a trimis bani pe card. Am vizitat Valparajso şi Vina Del Mar pe litoralul Oceanului Pacific şi apoi ne-am întors în Santiago. Stăteam în casă pentru că dacă ieşeam afară cheltuiam bani şi am mâncat în mai multe zile pui prăjiţi pentru că erau cei mai ieftini. Le-am gătit gazdelor noastre vinete şi au fost foarte încântate”, a precizat jurnalistul.”

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *