Criticile lui Hossu

Unul din cei mai simpatici colegi de breasla, cu un umor nebun si cu „penita” ascutita la scris m-a pictat de doua ori in cotidianul „Foaia Transilvana”. Am impresia ca omul abia a asteptat sa imi fac blog si m-a si criticat, cu o rapiditate demna de o cauza mai buna. Cum nu ma pot supara pe el, orice ar scrie si ar afirma, va invit sa cititi aici criticile lui Hossu. Am insa  obiectii la ce a scris:

ca ma ataca pe motive etnice complet false in prima sa critica. Si ca se inseala prea usor in ce ma priveste.

Nu sunt decat un observator cu totul extern al echipei CFR Cluj. Simpatizez cu Universitatea, am jucat acolo 10 ani fotbal si de la 8 ani am fost pe Moina dus de tatal meu. Iar atacurile la etnie ma lasa rece, e irelevant, intr-o lume democratica. A apus era asta.

In rest, va invit sa cititi Criticile lui Hossu.

Bloghisti disparuti prematur. Ziaristii Racovitan si Farcas si-au parasit subredactiile virtuale

Cazul Tiberiu Farcas este deja celebru. Daca in urma cu putin timp ii deplangeam disparitia dintre cei vii si normali, conducandu-l pe ultimul drum in lumea blogurilor, iata ca la numai cateva zile distanta, Farcas si-a eliberat sufletul, intorcandu-se din nou intre noi.  Plecarea lui pe taramul celalalt a semanat oarecum cu o moarte clinica in care vezi doar un tunel si lumina de la capatul lui, dar bisturiul domnului doctor te tine legat de viata. Te intorci si povestesti tuturor ca tu ai fost „dincolo”. Ei, Farcas, cum e dincolo? E mai buna lumea si mai corecta? Povesteste-ne pacatosulem cind ti-ai vandut  sufletul diavolului bloghist nu te gandeai ce te asteapta? Pe scurt, Tiberiu Farcas si-a inchis blogul, noi considerand acest fapt o mare victorie in lupta contra flagelului numit blogul prost.

Farcaş, trădătorul

De cîteva zile ne-a părăsit Tibi Fărcaş. L-a răpus o boală incurabilă, care atacă în general creierul, transformînd omul dintr-un exemplar falnic într-o legumă stoarsă de idei. Afecţiunea ce l-a coborît pe Fărcaş în iadul spiritelor se numeşte bloghing (se scrie altfel, dar aşa se pronunţă), e mai hidoasă ca SIDA şi atacă în prima fază intelectul. Ulterior, proprietarul corpului cade la pat, renunţînd în întregime la activităţile fizice, trăind doar din consultarea paginilor de web. Fărcaş a plecat din această lume şi de acum încolo îl găsiţi la http://tiberiufarcash.wordpress. com. Pînă în ultimele clipe ale vieţii care contează, a fost un aspru observator şi critic al lumii virtuale, punîndu-şi amprenta, sub formă de comentarii, în zeci de bloguri clujene, fiind cunoscut drept omul care scrie mai mult pe bloguri decît în ziar. A devenit un monument de înţelepciune risipită pentru mai tinerii săi colegi strînşi în ceea ce unii numesc Asociaţia Profesioniştilor din Presa Clujeană (APPCCAPCFR, prescurtat). Nu a precupeţit nici un efort în realizarea utopicelor sale vise precum toleranţa între bresle, case de toleranţă, fotbal pe înţelesul tuturor (deci şi al lui Aroneţ) şi, nu în ultimul, rînd ANL pentru PNL. Primele semne ale bolii au fost vizibile pe faţa lui Fărcaş imediat după meciul AS Roma- CFR 1907, încheiat cu victoria oaspeţilor. Puţină lume ştie, dar în sufletul bloghistului a avut loc o polarizare a preferinţelor, o parte mergînd spre vechea dragoste AS Roma, alta fiind cucerită de marketingul agresiv din Gruia. Pentru că nu a putut fi credincios unei singure echipe, Fărcaş a trecut în lumea blogurilor. De acolo, privirea sa, altădată aplecată spre amănunt, surprinde acum micile subiecte ale lumii bloghiste. „Exemplul lui Dorinel pe Templu”, un post care te face să ţi-l închipui pe Dorinel precum un cocoş de şindrilă împlîntat în acoperiş, ne arată incapacitatea autorului de a se adapta lumii în care a păşit. La puţin timp, tot cu ocazia unui meci, Fărcaş face cunoştinţă cu Adevărul de Seară, http:// tiberiufarcash.wordpress.com/2008/10/19/bine-ai-venit-adevarul-de-seara, căruia, ca un impegat ce este, îi urează un călduros bun- venit. În sfîrşit, cea mai nouă capodoperă bloghistică a împricinatului încearcă să ne spună că noi, românii, nu avem atitudine şi tradiţie de învingători, asta apropo de înfrîngerea Stelei în Champions League. Şi ce atitudine au românii, domnule bloghist? Cum puteţi surprinde dumneavoastră caracteristicile naţiei urmărind meciurile Stelei şi ale CFR-ului, unde românii mai mult lipsesc decît sînt prezenţi? Dedicaţie: decît un bloghist ratat, mai bine un comentator amuzant!

Sursa: Foaia Transilvana

Părerea ta contează:

comments