Criza a răpus presa scrisă din sudul Europei

Mai multe publicaţii din Franţa, Grecia şi Spania şi-au închis porţile. Cel mai recent faliment este cel al cotidianului „La Tribune“ şi vine la câteva săptămâni de la dispariţia de la chioşcuri a ziarului „France Soir“.

De la începutul crizei datoriilor din Grecia în 2010, două ziare au fost închise, „Apogevmatini” şi „To Vima”, în timp ce „Elefthérotypia”, istoricul ziar de stânga, este în pragul falimentului, ca şi postul privat de televiziune Alter. Sindicatul jurnaliştilor, Poesy, a constatat 4.000 de concedieri în rândul breslei şi denunţă „presiunile” individuale exercitate asupra salariaţilor pentru a le fi reduse salariile.

Situaţia presei din Grecia poate fi pusă şi pe seama faptului că numărul publicaţiilor a explodat în anii 1990, încurajate de partidele politice şi de abundenţa creditelor bancare şi absenţa oricăror reglementări: ţara are zeci de canale de televiziune, mai mult de 15 cotidiene generaliste, zeci de lunare, la o populaţie de numai 11 milioane de locuitori. Dar astăzi, angajatorii nu mai fac investiţii, iar sistemul politic sau bancar nu mai  finanţează presa. Această situaţie a condus la masacrarea profesiei şi aduce atingere dreptului la informaţie, spune Dimitris Trimis, preşedintele sindicatului jurnaliştilor din Atena, citat de „Le Monde”.

În 2011, pierderile principalelor grupuri media au ajuns la 107,7 milioane de euro, în timp ce vânzările de ziare au scăzut între 9% şi 20%. Jurnaliştii au fost în grevă de nenumărate ori în ultimii doi ani, ultima având loc la 17 şi 18 ianuarie, când grecii au fost lipsiţi de informaţii privind negocierile cruciale pe care le purta  guvernul privind restructurarea datoriilor ţării. Sediul canalului de televiziune Alter din Atena este ocupat de angajaţi care îşi revendică salariile neachitate de zece luni, în timp ce jurnaliştii de la „Elefthérotypia” se adună în fiecare  săptămână pentru a-şi cere lefurile restante de cinci luni.

Spania: publicaţii de tradiţie, în pericol

În Spania, după încetarea apariţiei, la sfârşitul anului 2011, a ziarului gratuit „ADN„, o altă publicaţiei emblematică -„Publico” – este ameninţată. Înfiinţat în 2007, ziarul de stânga şi-a construit o imagine de cotidian de atitudine care a susţinut mişcările „indignaţilor”, în primăvară.

 „Publico” şi-a anunţat incapacitatea de plată la începutul lunii ianuarie, iar managerul publicaţiei are la dispoziţie o lună pentru a găsi 9 miloane de euro. În ciuda unei creşteri constante a cititorilor (din  2007, cotidianul vinde în fiecare zi 87. 000 de exemplare şi are în medie 300.000 de cititori), ziarul nu a supravieţuit scăderii bruşte a veniturilor din publicitate. Acestea au scăzut în Spania cu 50 % între 2007 şi 2011. În lipsa unei susţineri financiare, cei 160 de angajaţi şi zeci de colaboratori ai „Publico” sunt ameninţaţi de şomaj.

Şi presa de stat a fost afectată de reducerile bugetare. Noul guvern conservator, condus de  Mariano Rajoy, a anunţat că va reduce cu 200 de milioane de euro bugetul Radioului şi Televiziunii Spaniole (RTVE), punând totodată problema ca şi posturile de stat să poată contracta publicitate, lucru ce fusese interzis, în urmă cu un an, după modelul Franţei. Potrivit Federaţiei Asociaţiilor Jurnaliştilor din Spania, în mass-media au fost suprimate peste 4.400 de locuri de muncă din noiembrie 2008, notează „Le Monde”.

Premierul italian reduce subvenţiile

În Italia, măsurile de austeritate decise de guvernul Mario Monti au vizat şi subvenţiile acordate presei, acestea fiind reduse de la 70 de milioane de euro, în 2010, la 53 milioane, în 2012. Principalele victime ale acestor reduceri vor fi micile publicaţii, pentru că subvenţiile sunt condiţionate acum de vânzările efective, şi nu de tirajul anunţat.

Potrivit Federaţiei Naţionale a presei italiene, „sute de titluri” şi 4.000 de locuri de muncă sunt ameninţate. Printre ziarele care sunt în pericol figurează inclusiv cotidianul de extremă stânga „Il Manifesto” sau ziarul catolic „Avvenire”.

Premierul Mario Monti spune că este „de neconceput eliminarea subvenţiilor deoarece garantează o informare pluralistă şi coexistenţa curentelor culturale şi politice vitale pentru ţară”, dar că „nu poate evita problema selectării celor care vor beneficia de ajutorul de la stat, într‑un moment în care fiecare euro pe care guvernul îl cheltuieşte trebuie să fie verificat”.  Dar mai multe publicaţii cred că problemele presei scrise italiene vin din faptul că „publicitatea a fost confiscată de televiziuni” care absorb aproape 50 la sută din totalul pieţei de publicitate, mai scrie „Le Monde”.

Presa nordică stă mai bine

Sociologul Jean-Marie Charon a explicat pentru „Liberation” că „există diferenţe foarte mari între ce se întâmplă pe piaţa media din Nordul şi Sudul Europei, iar Franţa se află la intersecţia celor două zone. În Nord, presa este dinamică, atât la nivel local, cât şi naţional, iar presa tabloidă şi cea quality coexistă. În Sud există un deficit evident de presă tabloidă”, susţine sociologul.