Presa e facuta de oameni si pentru oameni. Oamenii pot gresi. Scrie si in cartea crestinilor, Biblia, ca omul e supus greselii. Toti gresim, important e sa nu persistam , sa ne recunoastem greselile si sa le reparam, cat se poate. E greu, uneori imposibil. Asta tine de umanitate, de destinul inexorabil al fiecaruia, de educatie, de caracter. Dar cand e vorba de meserie, de profesie, de unde iti castigi painea cea de toate zilele, cu atat mai mult, sa recunosti o greseala este important. Si sa iti ceri scuze e si mai frumos. In presa, in PR, in comunicare, cand faci asta castigi automat credibilitate. Floarea rara a presei, pe care daca o pierzi e foarte greu, daca nu imposibil, sa o recapeti.
Meditatia mea a pornit dupa ce am citit in editia tiparita a Gazetei Sporturilor, poate cel mai bun ziar autohton (acolo se mai fac reportaje serioase, speciale, dezvaluiri, investigatii, se inoveaza, creativitatea e cultivata) chiar daca are profil sportiv un articol semnat de Catalin Tolontan. Un reper, printre singurele, in media autohtona. Omul si-a cerut scuze, in calitate de redactor-sef, in fata lui Cornel Dinu, mare fost fotbalist, acum administrator delegat la Dinamo. Dinu a suferit si sufera mult in ultima perioada. Recent sotiei lui Dinu i s-a amputat al doilea picior, de la blestematul de diabet i se trage.
Gazeta Sporturilor a publicat o stire eronata privitoare la Dinu, referitoare la absenta sa de la meciul cu Steaua. Dar lui Dinu nu ii ardea de meci, era langa sotia lui.
In mod civilizat, dar destul de RAR in presa noastra, „Tolo” a publicat un editorial intitulat „Scuze, Cornel Dinu”. Foarte frumos si civilizat gest. Cei care practica ori au practicat jurnalismul stiu ca in meseria asta ingrata poti gresi la orice pas. Si e bine sa iti ceri scuze daca se dovedeste ca ai gresit. Pentru ca o gafa in media poate distruge cariere, reputatii. Capeti brusc credibilitate daca ai curajul in piata publica sa admiti ca ai gresit. Oamenii apreciaza, dau dovada de compasiune. In cea mai mare parte a lor.
Ideea e sa fii sprijinit de sefi cand esti simplu reporter, cand gafezi si vrei sa repari. Cand nu esti sprijinit e foarte greu. Trebuie sa rezolvi singur. Nu e usor. Dar merita sa te bati pentru asta. Ti se va intoarce insutit. Si vei primi o credibilitate pe care altfel e posibil sa o pierzi definitiv.
PS
Cunosc si fosti colegi de presa clujeni, nume grele, care au facut acest gest frumos, de a cere iertare . Din cauza orgoliilor foarte mari, a replicilor de genul, „iara ai scris de ala, de ce insisti cu el, ca nu iti este amic” nu dau nume, dar ele exista. Si gesturile au fost facute de oameni controversati, ale caror opinii sunt carcotite bine de tot. Ma bucur ca ei exista. Cand gresim trebuie sa ne cerem iertare. Oricat de greu ar fi.
Sa nu ne miram ca Tolo are mii de informatii tari, exclusive, la cum actioneaza si isi practica meseria!Are credibilitate!