Tot stau si citesc blogurile si ziarele si ma gandesc daca nu e utopic sa cred ca oamenii pot fi uniti. Din contra, vad ca pe oameni valorosi in sine, ii despart mai multe decat ii aduc la un loc. Cand am purces sa infiintez, cu alti colegi, Asociatia Profesionistilor din Presa Cluj (APPC), in martie 2005, la asta m-am gandit eu. Stiam ca e dificil, ca sunt forte centripete, dar nu am crezut ca multi vor pleca din cauze Personale, nu imi place x, nu sunt de acord cu y, nu imi place fata lui z…nu mai vorbesc de cei care s-au dus dupa acuzatii de genul „eu cred ca…”, „banui ca…”, „acuz ca …”, aia au facut …la famiglia…'”‘. Incredibil cata imaturitate, cata rautate, cata frustrare chiar.
Cu totii avem probleme, personale, profesionale, vrem mai mult, ne frustram daca nu reusim dar parca in ultimii doi ani lucrurile s-au intetit in rau si mai mult. Nu reusim sa legam o comunitate…multi fosti colegi de ai mei jurnalisti nu vor efectiv sa se implice in comunitatea in care isi desfasoara activitatea, stau efectiv cu spatele la ea dar emit niste judecati si se cred niste instante de te doare mintea…fara nici cel mai mic argument rational sau, ce sa mai zic de un rezultat concret al vreunei implicari de orice tip. Pot da exempla cu duiumul dar discut aici mentalitati, principii, nu persoane.
Fenomenul blogurilor a intentit argumentul ca multi oameni valorosi profesional nu se suporta personal…si asa si in media, Grupul de Dialog Social, in unele partide…oare de ce? E oare normal sa fie asa? Sau nu?
Modul in care se ataca unii pe altii pe bloguri e demn de o analiza sociologica si mai ales psihologica. Oricum, in conditiile in care acest fenomen se accentueaza o sa ne dezintegram total, pentru ca si asa suntem un oras atomizat. Pacat de oamenii de valoare care sunt tinuti departe de adevarata dezbatare. Cum se iveste una, rapid e confiscata de scandalagii si trimisa in derizoriu. De aici si disparitia polemicilor interesante din media clujeana si blogurile clujene, cu fff rare exceptii.
Mare pacat!