Dependenţa de Facebook

Încet încet am devenit tot mai mulţi dependenţi de facebook. Ne-a adus aminte asta ziua de astazi….cand facebook a fost căzut. Nu trece ziua sa nu intrăm, să nu postăm sau măcar să citim ce se întâmplă pe acolo. Unii o fac doar să îşi promoveze blogurile, alţii discuta câte în lună şi în stele, politicienii şi partidele caută voturi, lansează mesaje. A ajuns o boală, ceva de care eşti legat. Acolo rîzi de păţanii, acolo faci caterincă, acolo  îţi găseşti iubita din prima tinereţe. Acolo îţi poţi găsi partenerul de viaţă, acolo poţi susţine pe cineva, comenta un meci, povesti, pune o poză rară.

Eu am colecţionat o serie de informaţii fundamentale de istoria presei, de istoria rockului clujean, am colecţionat poze rare care altfel s-ar pierde în supa asta electronică enormă care e facebook. Poze care vor apărea în viitoare cărţi ale mele, aflate în  lucru, poze rare, poze de arhivă, de la poze superbe cu Clujul la poze cu jurnalişti, formaţii rock, amici, ipostaze rare, reclame uitate. A pus şi eu multe din astea. Se fac grupuri, se leagă comunităţi, este ceva senzaţional. Sigur, se pun şi imense tâmpenii, banalităţi, prostii, dar viaţa e diversă, e compusă şi din aşa ceva.

Ne-a schimbat viaţa reţeaua asta  şi mulţi fac deja afaceri prin intermediul Facebook-ului. Fac bani. Vrem nu vrem drăcia asta ne-a prins tare. Mai tare ca twitterul, eu folosesc si această reţea socială, dar acolo e altceva.

Nu degeaba sunt 4,2 milioane de conturi facebook in Romania si 50-60.000 doar de twitter.

Deci, sa intrăm pe facebook!

Pe aceeasi tema, a caderii facebookului,  aici şi aici si aici

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *