Despre generația 20 plus

Recent povesteam cu o prietenă despre lipsa de inhibiții a actualei generații care a ajuns la 15-16 ani, dar și a celor care au acum 19-20 ani, ultimii acum ajunși studenți.

Diferența dintre generații, a mea de exemplu,  de 40 plus și aceste generații postdecembriste e tot mai mare și mi se pare natural să fie așa.

Și nu e vorba de veșnicul conflict de generații, care va exista mereu,ci despre libertate în cel mai înalt grad, ceea ce nouă, marcați de comunism, ne-a lipsit enorm. Eu vin din lagărul comunist, de unde ieșeai doar cu voie de la partid sau Securitate, să nu uităm ever asta!

Acum noile generații iau avionul în 5 minute și pleacă lejer în Dubai, Amsterdam sau Tel Aviv,  fără nici o problemă, ceva SF înainte de 89.

Valorile generației mele și a celor de acum sunt net diferite, asistăm la o ruptură sau cum vreți să-i spuneți. Suntem lumi diferite. Ei spun obvious în dialog în timp ce eu spun evident, ei spun e cool când eu spun ce fain e șamd.

Dacă eu la 15-16 ani rezistam prin rock unui ceaușism tot mai dur, că în afara de lectură, fotbal ( U Cluj, nationala de fotbal, Il calcio la radio italiene) și muzică bună (rock, jazz, blues, follk, electronică) eu nu aveam altceva în liceu și în anii ceaușiști, actualele generații au posibilități infinite, odată cu internetul generalizat ( aici pun și rețelele de socializare Facebook, Twitter, Snapchat sau Instagram) ești la doar un click distanță de o fată sau un băiat care îți place de mori, de un coleg/colegă sau de biblioteca Congresului American ori de trupa ta preferată.

Nu mai e nevoie să stai sa asculți Europa Liberă ca să afli realitatea din RO (de acolo s-a aflat de Timișoara 90) și cum ne mai aburește partidul ce bine e în raiul comunist.

Posibilitățile celor post 1989 sunt infinite odată cu apariția în România a internetului.

Acum ei #rezistă la – 9 grade, și au o libertate și o lipsă de inhibiție demne de invidiat. Eu cel puțin le invidiez sincer.

Generația mea e marcată de comunism, nu cred că le poate fi model pentru cei de 15-20 de acum, chiar dacă la 19 ani eu am prins Revoluția anticomunistă, am avut această șansă unică să transformăm România, să trăiesc, iată, 27 de ani de libertate, de capitalism, după 19 de comunism, din care 5 de ceaușim târziu absolut sinistru, cu 2 ore de tv, cu curent tăiat, cu foamete și o lipsă de libertate înfiorătoare.Cu Securitate, cu turnători infecți, cu frică permanentă. Cu întuneric. La propriu!

Când îi dăm afară de la ore că au plete, sau barbă (incredibil) sau păr vopsit sau sărim pe ei că la un bal al bobocilor au mimat un blowjob să ne aducem aminte că poate și noi la 15-19 ani doream să schimbăm lumea, că ne jucam/imitam, că vroiam sex, da, vai ce cuvânt vinovat, nu?, că pe vremea mea când ajungeam să sărut o colegă exploda o săptămână lumea în jurul meu și așa mai departe.

Sau când primeam, pe filiera maghiară, cazul meu, o revistă Metal Hammer sau un Guerin Sportivo sau o casetă cu AC/DC sau Maiden, era ceva cu adevărat uriaș. Eram în extaz!

Să terminăm odată cu anatemizarea tinerilor și mai bine să îi învățăm să se exprime la maxim, să gândească critic, să știe care sunt normele dar nu tăbărând pe ei, dându-i afară de la ore sau crucificându-i pe facebook ci discutând și explicând, oricât de greu e asta pentru noi, cei de 40 plus.

Viitorul sunt ei, așa cum sunt și îi educăm, nu noi.

Noi suntem trecutul care nu e tocmai cool.

#joscomunismul #jossecuritatea

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *