Despre media, politică și alegeri

Mi-am făcut un facelifting la blog, sper ca arată mai bine, e mai ușor de citit. Tema veche era obosită, am simțit nevoia unei schimbări și, profitând de vremea urâtă de afară am citit ceva siteuri si bloguri.

Am citit multe reacții despre tentativele de racolare a jurnalistilor de către PNL și despre jurnaliști care anunțau că vor candida pentru PSD dar nu au mai candidat sau nu se știe exact care e treaba cu ei, gen Căutiș de la Kamikaze.ro pe listele PSD Constanța, omul fiind din acel oraș

Relația politic/presă a făcut să curgă râuri de cerneală. Există o bogată bibliografie pe temă, chiar și în română.

Cele două domenii sunt ombilical legate. Există, în majoritatea județelor, mai ale cu cât sunt ele mai mici, un control politic al presei dacă nu sunt de-a dreptul deținute mass/media de politic. Se știu cazurile, nu le mai reiau, apar în monitorizările ActiveWatch, în raportul lor anual Libertatea presei în România.

Pentru mine tentativele astea de racolare spun multe despre partide în primul rînd. Prestația lor în 26 de ani a dezamăgit electoratul, se știe prea bine asta. Dar asta nu înseamnă că presa e mai brează, nu e din păcate. Are și presa tarele ei evidente. Există o relație de love-hate între media și politică. Se urăsc și se iubesc deopotrivă. Nu pot una fără alta.

Partidele nu prea mai au oameni credibili, iar unii oameni de partid de calitate, mai sunt și din aceștia, încă, nu sunt puși deseori pe liste datorită unor înțelegeri preelectorale sau electorale chiar. Se pot da exemple și de la Cluj suficiente. S-au cam epuizat resursele umane în partide iar oamenii buni din diferite domenii, neimplicați încă în politică, oameni pregătiți profesional, cu reușite în zona lor,  nu vor să între în partide. E riscant, poți fii mâncat de viu, reputația profesională se pierde ușor, te poți decredibiliza, pentru că așa cum sunt acum constituite partidele, sunt niste caste, acestea controlate de oameni de afaceri cu mari interese. Nu respecți deal-urile ești atacat, compromis mediatic etc. Se mai practica asta  în media de la noi.

Și aici ajungem la media. Prea ușor acceptă multe dintre ele să facă jocul finanțatorilor, să atace, compromită pentru că sărăcia e mare în media, din păcate și controlul resurselor e unul politic. Nu execuți comanda, se oprește robinetul. E plină presa română postdecembristă de astfel de exemple. Nu îmi fac iluzii că și la Cluj e la fel. De aici și lipsa de investigații profesioniste, echilibrate și nu executate la comandă ci care să servească binele public, o noțiune tot mai dispărută din piața ideilor publice. Se mai fac dar tot mai puține. Nici jurnaliști care să le facă nu prea mai sunt. Pot da o listă de 20 foști jurnaliști care au plecat în ultimii ani din media locală, oameni buni, profesioniști, credibili. E trist dar adevărat.

presa_47017800

E tentant pentru un jurnalist  să intre în politică pentru că în Parlament ai o poziție, ai patru  ani mai bine plătiți, un program mai lejer și posibilitatea să ai o influență, să joci un rol mai pregnant.

Presa nu e o meserie ușoară, ca să nu spun că e infernală iar piața e acum căzută. Te uzezi repede, te saturi, esti foarte expus, nu e nici prea bine plătită, nu prea ai o reală influență. E multă iluzie dar în același timp când reușești o exclusivitate, un interviu, un reportaj bun ai o senzație unică, care face ca banii să pălească. Pasiunea e primul asset al unui jurnalist. De exemplu, e inadmisibil ca să ai așa puține televiziuni în Cluj si oamenii să fie dați afară că nu mai sunt bani, gen colaboratorii TVR Cluj sau Digi 24 Cluj-Napoca. Asta e realitatea, asta e piața, e trist. Unde să se angajeze studenții de la Jurna după ce termină facultatea dacă nici colaboratori nu pot fi, decât gratis….

Mulți jurnaliști s-au cam săturat de lipsă de independență și de condiții proaste și preferă PR-ul, consultanța politică sau chiar politica. E absolut legitim.

Sunt sigur că mulți jurnaliști din Cluj ar accepta să fie puși pe liste la parlamentare fără mari crize de conștiință. Iar cei care au candidat asumat, cum a făcut-o jurnalistul Liviu Alexa la parlamentarelele din 2012, sau la locale 2016 și-au asumat public acest fapt cu consecințele de rigoare.

Problema e la reîntoarcere în breaslă, cât și ce mai contezi în ea, dar asta e vag și greu cuantificabil. Guran scrie mai jos că nu prea te poți reîntoarce. Asta e o discuție.

Oricum e clar că fără media democrație reală nu există, iar societatea românească are nevoie disperată de o media independentă, companiile comerciale de media cu audiență etc.

Înțeleg perfect și tentația politicului. Mă bucur că Denise Rifai de exemplu a refuzat să intre pe listele PNL. Pe de altă parte iată că Gabriela Firea, un ex – jurnalist, e primarul Bucureștilor, fără probleme.

Cu cât sunt mai experimentați jurnaliștii din media cu atâta media e mai de calitate. Dar oamenii trebuie plătiți, nu batjocoriți.

Ce a spus Moise Guran despre racolări AICI

Ce a spus Stelian Tănase despre racolări AICI

Petre Barbu de la Adevărul.ro vrea să intre în politică AICI

Ce a spus Viorel Nistor despre racolări AICI

 

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *