Despre starea educatiei

Un foarte consistent articol cu analiza proprie sociologului Vasile S. Dancu pe sondajul Institutului pe care il conduce (IRES) publica cotidianul local servus_cluj. Este foarte interesant ce zice sociologul, aplicat pe ultimul sondaj de opinie legat de perceptia sistemului educational. Cum si eu sunt angrenat in acest sistem, fiind doctorand in anul 3, ma intereseaza cum vad romanii Educatia, mai ales ca acum s-a „revolutionat” si clasificarea universitara. Una din concluziile mele, ca strategia Marga, de a creste cat mai mult numarul de studenti, a dus la somaj masiva in randul absolventilor, nefiind corelate prpductia de diplome ci cerintele pietei. Candidatii trebuie sa dea acolo unde simt ca au vocatie, dar pentru asta trebuie indrumare ca nu stii la 18 ani exact ce vrei de la viatza. E foarte interesant articolul de mai jos.

„Sociologul Vasile Dancu a interpretat pentru Servus_Cluj rezultatele ultimului sondaj al Institutului Roman pentru Evaluare si Strategie privind perceptia asupra sistemului educational romanesc. Acesta sustine ca romanii au tendinta de a se supraevalua pe ei insisi, in timp ce invatamantul pierde din calitate.

Rezultatele sondajului au aratat ca, in ciuda dezastrului de la cele doua sesiuni ale bacalaureatului din acest an, 67% dintre romani considera ca elevii romani au mai multe cunostinte generale decat cei din tari mai dezvoltate. Vasile Dancu spune ca aceasta tendinta este una normala, insa ea nu trebuie dusa la extrema, asa cum se intampla in cazul olimpicilor internationali cu care se mandreste scoala romaneasca.

„Este o tendinta care in psihologie se numeste favorizare in-group, adica grupul nostru trebuie privit pozitiv. Avem tendinta sa spunem ca noi suntem mai buni decat altii, profesorii nostri sunt mai buni decat ai altora, pentru ca noi insine suntem, la urma urmei, produsul unei scoli mai bune.  Este ceea ce numim dimensiunea pozitiva a identitatii si este oarecum normala, nu se intalneste doar la noi. In acelasi timp, e si usor nerealista, privim totul dintr-un punct de vedere subiectiv”, explica Dancu.

Sistemul nu pregateste olimpici internationali

Ne place sa ne laudam cu rezultatele exceptionale si ne place sa ne asumam merite care nu ne apartin neaparat. Acest lucru se intampla si cu olimpicii internationali, care sunt copiii deosebiti, insa nu datorita sistemului educational in generalitatea sa. „Chestiunea cu olimpicii internationali e o mare pacaleala, de pe vremea lui Ceausescu. Ei sunt intr-adevar copii deosebiti, dar sunt niste produse de laborator. Ei se pregatesc separat, in centre de excelenta, cu profesori speciali. Cei de la minister care vin si se lauda cu rezultatele mint asupra sistemului, el nu este atat de bine organizat incat sa pregateasca la acest nivel un elev”, sustine sociologul.

Inainte era altfel, doar o iluzie

Peste 90% dintre respondenti sunt de acord cu afirmatia „elevii de azi sunt mai slab pregatiti decat cei din trecut”, fapt care readuce in discutie conflictul dintre generatii. „Traim o lejerizare a societatii. In timpul comunismului era intr-adevar mai greu, profesorii erau mai exigenti, dar asta nu inseamna ca erau mai buni. Sistemul avea lipsuri ca si acum. E o conceptie a fiecarei generatii ca lumea buna s-a terminat odata cu ea si e o chestiune pur subiectiva. Fiecare are impresia ca e cel mai bun produs al istoriei, ori asta e o iluzie”, spune Vasile Dancu.

In acelasi timp, acesta justifica lipsa de pregatire a absolventilor din ultimele generatii si prin lipsa unei strategii pe termen lung. „Noi nu avem o planificare generala a societatii noastre. Nu putem construi un sistem adecvat atata timp cat nu stim in ce directii evolueaza lucrurile. Toata lumea se duce la Drept sau la Economie, pentru ca asta s-a cautat in ultimii ani, chiar daca sunt zeci de absolventi care nu au unde se angaja. Ar trebui sa stim pentru ce pregatim un tanar pana implineste 18 ani, inainte sa ajunga la o facultate care nu-i foloseste”.

Competitia dadea rezultate

In mod paradoxal, desi majoritatea romanilor considera ca modalitatea cea mai corecta de admitere la liceu sau facultate este prin intermediul unui examen, guvernantii au actionat invers. Au facut tot posibilul pentru a simplifica accesul la invatamantul superior, fapt care a afectat calitatea actului educational.

„A fost o tendinta de masificare a invatamantului superior, prin cresterea numarului de studenti la nivel national. Asta se poate face, dar treptat. Asa cum s-a intamplat la noi, aceasta incercare a afectat grav calitatea pregatirii elevilor. Cand ne bateam 37 pe un loc la facultate nu trebuia pregatire speciala pentru bacalaureat. Timp de 4 ani te pregateai din toate materiile. Fara admitere la facultate a scazut si exigenta profesorilor. E o greseala de strategie. Nu e normal ca o universitate din prima categorie, conform ultimei clasificari, sa selecteze studentii doar dupa dosar. Exista si in strainatate astfel de admiteri, dar se fac pe alt sistem: exista o serie de testari anterioare, lucrari sustinute etc.”

Scolile profesionale sunt necesare, dar demodate

Un procent covarsitor dintre respondenti, respectiv 95 %, considera ca reinfiintarea scolilor profesionale sau de meserii ar fi o idee buna. Totusi, aceste scoli sunt ocolite de tinerii „cu pretentii”, iar profesorii nu au o reputatie foarte buna. Vasile Dancu spune ca a gresit cand nu a introdus in chestionarul realizat de IRES si intrebarea „Ati vrea ca si copilul dumneavoastra sa urmeze o scoala de meserii”, care ar fi evidentiat cu totul alte rezultate. „Oamenii una vor pentru ceilalti si alta vor pentru ei. Daca ii intrebam acest lucru, cu siguranta mi-ar fi zis nu. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca nu toti cei care termina un liceu trebuie sa faca si facultate”.

Mai mult, sociologul considera ca un bun muncitor poate depasi oricand un „invatat”, cand vine vorba despre obiectul muncii. „Avem nevoie si de oameni care sa stie meserie. Un zidar cu studii e mai prost decat unul fara studii, pentru ca cel dintai se va concentra doar pe ceea ce stie si va face cu placere, pe cand cel cu studii va avea pretentii inainte de a demonstra ce poate sa faca”, spune Dancu, care a precizat ca sunt si semnale bune din acest punct de vedere.

„S-au reinfiintat o parte dintre aceste scoli, sunt colegii tehnologice, chiar daca tendinta oamenilor e sa se indrepte tot spre partea teoretica. Exista insa muncitori care castiga mai mult decat un inginer intr-o meserie in care e nevoie de cunostinte, de talent, de pricepere, pe care nu le inveti la nicio scoala”.

Meditatiile, un neajuns al sistemului

Chiar daca multi blameaza profesorii care nu-si fac treaba la ore sau parintii care arunca banii pe meditatii, Vasile Dancu este de parere ca ele sunt necesare, insa intr-o alta forma. In plus, el propune gasirea unor solutii pentru a-i atrage pe adolescenti catre invatatura, marea problema a noilor generatii.

„Meditatiile contra cost sunt un neajuns al sistemului, care nu are formule pentru o pregatire organizata. A fost si o moda la un moment dat, cand oricine trebuia sa ia meditatii la cel mai tare profesor din oras, dar e si o necesitate. Scolile trebuie sa gaseasca solutii pentru meditatii organizate, sa se desfasoare ca o continuitate a procesului educational. Insa mai au o problema de rezolvat. Vara asta s-au facut meditatii, dar nu prea au venit elevii. Sunt multe cauze, nu putem da vina doar pe elevi, pe profesori sau pe parinti”.

Ideile trebuie sprijinite

Potrivit lui Vasile Dancu, educatia va costa din ce in ce mai mult, astfel ca nu oricine va mai avea acces la studii superioare. De aceea, el crede ca modelul comunitatilor rurale care isi trimiteau doar elevii cu rezultate foarte bune la scolile cele mai inalte, ar putea fi reinventat prin introducerea unui sistem de burse.

„Inainte scolile erau putine si costau mult, realitate cu care ne vom confrunta si noi. Comunitatile evreiesti practicau un sistem interesant: isi testau copii si apoi ii indreptau catre ceea ce li se potrivea. In timpurile noastre, un model asemanator ar fi acordarea burselor. Din pacate, in acest moment doar 2% dintre copiii din mediul rural ajung la universitate, pentru ca restul nu isi permit. Statul ar putea oferi scutire de impozit institutiilor care dau burse, asa cum se intampla pentru diverse organizatii. In acest fel, tanarul se pregateste directionat pe ceea ce ii place, are un loc unde sa faca practica si are un contract asigurat. E un avantaj atat pentru elev, cat si pentru stat, care nu mai da bani pe diplome tinute in sertar”, incheie sociologul.

Cristina Mihaila (Servus_Cluj)

 

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *