m-am intors de ceva vreme, incepand cu timpul liber pe care l-am avut de sarbatori, gratie concediului oferit de ziarul unde am lucrat, la anumite lecturi preferate, dar neadancite. Nu am citit de foarte multi ani o lucrare atat de profesionista, pasionanta, cum e volumul „Mircea Eliade. Prizonierul istoriei”, ed. Humanitas, 2005, semnat de istoricul bucurestean Florin Turcanu. De fapt o teza de doctorat exceptionala, publicata initial la Editions de la Decouverte, Paris, in 2003.
O analiza atat de echilibrata si de nuantata pe subiectul fierbinte al personalitatii exceptionale care este Mircea Eliade eu nu am mai citit. Sigur ca multi nu stiu ca teza mea de licenta, data in fata unei comisii UBB dure, se referea la o analiza, pe coloane, a scrierilor pro si antilegionare ( am luat 9). Deci si a scrierilor lui Eliade. Tocmai de aceea volumul dl. Turcanu m-a cucerit de la primele pagini. Este ceva incredibil cum a putut dl. Turcanu sa reconstituie viata si opera marelui scriitor, vreme de 6 ani, pe mai multe continente, lucrand in arhive private dar si in arhiva Eliade de la Chicago, unde a predat si locuit pana la finalul vietii scriitorul.
Nu are rost sa detaliez. Capitolele care analizeaza implicarea lui Eliade in Garda de Fier sunt cele mai bune pe care le-am citit si am, credeti-ma, cam tot ce s-a scris pe subiect in biblioteca. De altfel, decand defunctul saptamanal national anticomunist „NU”, scris si tiparit la Cluj pana in decembrie 1993, a scos pe piata suplimentul „Soliloquii” a lui Eliade eu m-am indragostit de personaj si i-am citit in 20 de ani toate cartile!.
Recomand cu mare caldura acest volum fundamental.