Am trecut recent peste un obstacol greu, important, cu miza. Nu am reusit sa ma bucur foarte mult ca imediat alte vesti au intunecat bucuria acelui succes, care imi elibereaza o bucata buna de timp pentru chestiuni foarte importante pentru mine, personale si profesionale. Nu mai poti avea incredere in nimeni, ci se rastalmacesc spusele, credintele, nu mai stii ca sa zici ca sa fii inteles cum trebuie. Oamenii sunt tot ma ciudati, tot mai individualisti, egoisti, nesinceri, mai lipsiti de empatie ce sa mai zicem de compasiune. (avem un caz mare aici sub ochii nostri, Irineu Bistriteanu vs Mitropolia Clujului).
Sunt momente cand e cel mai bine sa stai in intimitatea ta, sa stai cu unu doi cu care te mai pot intelege. Sa iti vezi de ale tale, sa iti vezi de proiectele cele mai dragi, si daca nu le ai, sa stai in „scorbura” ta. E singura platosa, pavaza, in fata unei lumi incredibil de dure, de haine. Iarna accentueaza senzatie de mai rau, de presiune, de lipsa de empatie. Mereu si mereu doar in noi putem sa gasim resorturile pentru a reveni, urca, merge inainte….