Gandurile lui Soljenitin si cum era urmarit Brucan

„Daca as fi trait „intelectual”, intr-o permanenta agitatie interioara, daca m-as fi consumat nervos si as fi pus la inima tot ce mi se intampla, in mod sigur nu as fi putut rezista”

Alexander Soljenitin, in „O zi in viata lui Ivan Denisovici”, despre supravietuirea lui in Gulag.

„Locuinta sa a fost vizitata de: Sandu Ion si Barbu Gheorghe (7.50 -15.00),Zamfirescu Aristică (8.15-15.00, Sabinescu Ion (11.50-11-55). Toti sunt de la Icral. Profesorul Ciociu, domiciliat in strada Izbiceni nr. 73, s-a adresat subofiterului de militie din dispozitiv si i-a spus urmatoarele: Domnule militian! Profesorul Brucan tot ma saluta, cauta sa intre in vorba cu mine. Ce sa-i fac? L-am evitat cât am putut, dar, vedeti dvs, el este preocupat sa intre in vorba cu mai multi prieteni vechi, dar acestia ii intorc spatele, il evita. Desi am cautat sa-l ocolesc , totusi se intampla sa apara langa mine, sa ma salute si sa caute sa intre in vorba cu mine…
Va rog frumos, sfatuiti-ma cum sa scap de el. Stiti, la noi in cartier exista obiceiul ca noi, vecinii, sa ne salutam, sa mai schimbam o vorba, dupa care fiecare ne vedem de treburile noastre. Am observat ca lumea il evita, dar el insista, saluta si cauta sa se amestece asa, in vorba, sa ia parte la eventuale discutii ce au loc in acel moment. Sincer spun, ca tare imi este frica sa nu am vreun necaz cu el”

„Dosarul Brucan. Documente ale Directiei a III-a Contraspionaj a Departamentului Securitatii Statului” (1987-1989), Iasi, ed. Polirom, 2008, p 699-702

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *