Politicienii englezi au pus botniţă presei

Iată că şi în Anglia se pune botniţă presei de către politiceni. Doar că acolo breasla reacţionează, dezbate, se apără. La noi NU. La noi e anihilată aproape complet.

Mai jos, un articol trist din Gândul, despre ce au făcut politicienii englezi, liderii lor. Deci şi în democraţiile consolidate se întâmplă chestii de acest gen. Foarte grav. Grav e  şi că presa e uneori iresponsabilă, nu îşi face treaba şi atunci se decredibilizează imaginea ei. Citiţi ce s-a întâmplat în Anglia anti presă, totul în secret, la cel mai înalt nivel!

Publicat la: 20.03.2013 16:11 Ultima actualizare: 20.03.2013 16:12

„Ţineţi prima pagină!” – Nu de multe ori se întâmplă în cariera unui jurnalist de presă scrisă să vrea să strige acest lucru. Şi, totuşi, asta are loc acum în Marea Britanie, unde presa s-a trezit peste noapte, la propriu, cu un organism independent de reglementare, constituit printr-un acord politic şi fără niciun fel de consultări cu mass-media.

Decizia se vrea o implementare a raportului de anul trecut, întocmit de Comisia Leveson, care a fost creată ca urmare a scandalului interceptărilor telefonice din presa britanică. Această comisie a propus, în raportul care analiza condiţile din breaslă ce au făcut posibile unele dintre cele mai mari derapaje din istoria jurnalismului european, înfiinţarea unui nou organism de supraveghere a presei. Argumentul Comisiei este că vechea Press Complaints Commission şi-a dovedit ineficienţa.

Aşa se face că cel mai mare scandal din istoria presei europene s-a încheiat cu un acord politic în noapte.

„Escaladarea unei neîncrederi în capacitatea presei de a se redresa de una singură”

După luni de discuţii fără a se face vreun pas înainte, cei trei mari lideri poltici ai Marii Britanii, David Cameron, Nick Clegg şi Ed Miliband, au decis înfiinţarea prin cartă regală a unui organism independent de monitorizare a presei. Decizia, parafată la ora 3:00, în noaptea de duminică spre luni, a şocat industria mass-media din Regatul Unit.

Nu doar condiţiile dure pe care le impune au stârnit îngrijorare, ci şi maniera ascunsă în care s-a făcut înţelegerea. De menţionat, de asemenea, că decizia de a înfiinţa organismul prin cartă regală înseamnă că statutul său nu va putea fi modificat decât cu o majoritate de două treimi în fiecare dintre cele două camere ale Parlamentului britanic.

„Este uimitoare maniera secretă în care partidele politice au luat această decizie, fara ca presa să afle – şi nu vorbesc aici de jurnalişti, ci de şefii editoriali ai marilor ziare”, a subliniat pentru gândulIoana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent din România. „Este escaladarea unei neîncrederi tot mai acerbe în capacitatea presei de a se redresa de una singură, dar şi expresia unei dorinţe tot mai puternice de a controla presa”, a adăugat Avădani.

În replică la modalitatea în care s-au pus temeliile noii instituţii, jurnaliştii ameninţă acum că vor boicota noua structură.

Prima pagină a cotidianului britanic The Independent după acordul asupra înfiinţării noului organism de reglementare a presei

Noul organism va avea puterea de a impune presei britanice publicarea de drepturi la replică şi corecţii. De asemenea, poate da amenzi de până la 1 milion de lire, a explicat premierul David Cameron, într-un discurs susţinut în Parlament imediat după acordul politic. Press Complaints Commission (PCC), pe de altă parte, nu putea aplica astfel de sancţiuni. Există o altă diferenţă notabilă între cele două organisme: PCC era un organism al breslei, pe când în noua instituţie de monitorizare reprezentanţii mass-media nu vor mai avea dreptul de veto în privinţa componenţei, a mai explicat Ioana Avădani.

„În esenţă, este un pas înainte pe calea controlului statului asupra mass media – la modul britanic. Nu prin lege, nu prin constrângerea de a scrie sau a nu scrie într-un anume fel, ci prin a obliga ziarele să-şi asume responsabilitatea”, a punctat directoarea CJI.

Lovitură pentru bloguri şi agregatoarele de ştiri

O altă noutate deosebit de importantă pe care o aduce niul organism de reglementare a presei britanice este că el afectează puternic şi blogurile, dar şi agregatoarele de ştiri precum Huffington Post UK, care devin expuse proceselor de defăimare şi riscă amenzi foarte mari.

„Propunerea înfiinţării unui astfel de organism a reieşit din celebrul de acum raport Leveson, care a analizat cauzele care au făcut posibile încălcări atât de flagrante ale legii şi deontologiei de către jurnaliştii britanici. Chiar dacă doar cei de la News of the World sunt cei care au „spart” telefoanele şi au interceptat convorbiri şi conversaţii particulare, Lord Leveson a pus – pe buna dreptate – problema culturii profesionale care a permis astfel de comportamente, faptul că presa, ca industrie şi ca profesie, nu a reactionat suficient de puternic pentru a le împiedica. Aceasta, desi ele erau de notorietate în cercurile jurnalistice”, ne-a mai explicat Ioana Avădani.

Lecţie despre slaba reacţie a breslei

Scandalul interceptărilor a început de la publicaţia News of the World (deţinută de magnatul Rupert Murdoch) care a fost între timp închisă. Jurnaliştii de aici ar fi interceptat convorbirile a aproximativ 4.000 de oameni, începând cu anul 2000. Mai multe persoane au demisionat, altele au fost arestate, iar scandalul s-a extins ulterior la mai multe publicaţii şi a devenit una dintre cele mai mari pete pe onoarea presei europene din istorie. O altă consecinţă a fost înfiinţarea de către guvernul britanic a Comisiei Leveson, cu rolul de a analiza practicile presei din Regat.

„O remarcă posibilă, cu valoare de „lecţie” pentru cine are urechi de auzit, este că presa britanică suferă acum efectele atitudinii nepăsătoare în care s-a complăcut ani de zile. Practicile celor de la News of the World erau cunoscute – aşa cum şi ziariştii români ştiu de parcticile reprobabile, chiar penale, ale colegilor lor. Slaba reacţie a breslei este pedepsită acum, nu numai greşeala jurnaliştilor lui Murdoch. Ea este cea care permite politicienilor să intervină şi le oferă un
pretext foarte greu de combătut”, a mai declarat pentru gândul Ioana Avădani. Directoarea de la CJI a punctat încă un aspect care nu trebuie ignorat în această paralelă UK-România: „Să ţinem cont că vorbim despre Marea Britanie, o ţară cu reflexe democratice vechi de secole. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar arăta o astfel de intervenţie în România”.

 

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *