Legenda Hagi

Am avut o zi libera si mi-am dat seama ca exista viata si in afara presei, poate ca acolo, in afara ei, e adevarata viata…ma tot gandesc. Si cum imi place fotbalul am luat o Gazeta Sporturilor si am vazut dvd-ul cu Hagi. Intai sa spun ca acesta a mai fost lansat odata la Polus.

ce jucator am putut avea, ce echipa am avut in anii 90. Ce meciuri extraordinare, la Cardiff, cu Tara Galilor, cu extraordinarul Raducioiu, cel mai bun varf dupa Camataru, de un oportunism in fata portii enorm. Si bara lui Bodin. Bara lui Dumnezeu. Care ne-a trimis in SUA. Si acel 5-1 de legenda pe Ghencea cu galezii. Cu bomba de la 35 de metri al lui Hagi lasandu-l lat pe Southall, cica atunci cel mai bun portar din Anglia.

Si comentariilor lui Cornel Pumnea…va mai aduceti aminte de el… sau Graur…niic nu mai seamana cu cele de azi..

Apoi, acel superb Italia Novanta, cu frumoasele italience moarte la Bari, pe stadionul OZN, dupa sexy Raducioiu…Cu bannere enorme rosii”Raducioiu Bari Ti Ama!” Pentru mine cel mai frumos mondial din viata mea, primul liber….aveam 20 de ani, traiam totul la maximum, credeam ca pot cuceri lumea…ce vremuri. Cu Italia lui Vicini, ce trupa, oprita din drumul spre titlul de Caniggia si Maradona, chiar pe San Paolo din Napoli. Ce echipa avea squadra…

Zenga-Bergomi, Ferri, Baresi, Maldini-Berti, Baggio, Giannini -il principe, Donadoni-Vialli, Toto Schilacci, salvatore de la patria. Mai frumoasa decat Italia din 94, care a pierdut finala cu Brazilia, 0-0 dupa 90 de minute.

Legenda Hagi m-a cutremurat din nou, mi-a dat fiori, emoţii, am retrăit momentele in care eram toti solidari, strigam „Hagi presedinte!”, pe zidurile Clujului scria „Raducioiu bomber” sau „Hagi principe”

Uf, ce am imbatranit!

Mic update

si iar ma gandeam ce tare era daca Romania nu primea golul idiot allui Kennet Anderson, si jucam cu Brazilia, si aveam sanse sa ii batem noi fiind totusi europeni, fantezisti dar cu un pic de pragmatism. Jucam finala cu Italia. Sau, in orice caz, pierdeam cu Brasil, si jucam finala mica cu fratii nostrii bulgari, si ei avand o generatie de aur cu Stoicikov in frunte…ce vis frumos…

Părerea ta contează:

comments

5 thoughts on “Legenda Hagi

  1. te salut si mersi ca ai scris, si ca nu mai uitat. erau alte vremuri, cand spiritul universitar la U insemna ceva…eram si noi studenti…acum s-a ajuns ca jucatorii de la U sau conducatorii de la U sau jucatorii de la CFR sa fie batuti de asa zisii suporteri U-isti. Suntem parca in Bantustan nu la Cluj! De aia lumea numai merge la meciuri pe Templul Moina…oricum, de sambata incepe sa il demoleze. E ultimul meci pe acest Templu in daramare. De la 8 ani m-am tot dus pe el, de pe vreama lui Tim Campeanu!

    numai bine

  2. Povestile sportului
    A fost odata o seara de Noiembrie… (2)
    Eugen Deaconu
    Galezii aveau o repriza sa marcheze doua goluri in timp ce tricolorii isi puteau permite „luxul” de a primii un gol, egalul calificand Romania. Jocul galezilor nu prezenta nici o surpriza, mingile aruncate in careu fiind tipic britanice. Cu toate acestea, centrarile ne dau fiori; Prunea nu e un portar inalt, si in plus iesirile lui pe centrari sunt mereu in contra-timp. Singura consolare sunt fundasii nostrii centrali, Prodan, Belodedidi si Gica Poepscu fiind excelenti in jocul aerian. Si vine minutul 61. Galezii arunca inca o minge in careu, tricolorii nu reusesc sa respinga, Prunea ezita sa iasa, iar veteranul Saunders marcheaza. E din nou egal, dar parca 0-0 era mai bun. Acum, galezii au prins curaj si ataca in valuri. Dupa doar doua minute, Giggs, noua vedeta a galezilor se „insurubeaza” in careu pe langa Dan Petrescu si se prabuseste ca-n bazin langa fundasul nostru dreapta. Cel mult o gluma buna, nu insa si pentru elvetianul Roethlisberger care arata penalty. Tricolorii protesteaza, dar nu par prea convinsi. Precis va executa Rush. Sau Giggs. Dar nu, cel care executa e Bodin, fundasul stanga galez. Un fundas? De ce nu? Ei nu prea au complexe. Si Bodin trimite o ghiulea pe care nimeni nu o putea para, numai ca mingea plecata din piciorul sau nu se opreste in plasa, ci in bara transversala. Of, of! Cineva acolo sus totusi ne iubeste. Dupa ratarea galezilor, prindem curaj in timp ce gazdele noastre par a fi total descumpanite. Mai sunt mai bine de 25 de minute, dar galezii nu par a avea idei ofensive. Jocul curge linistit spre o remiza, dar in minutul 81 Ilie Dumitrescu pleaca pe un contraatac. E singur cu doi galezi la 20 de metrii in pozitie centrala si fenteaza spre stanga, dar in locul driblingului urmeaza o pasa spre dreapta unde apare Raducioiu. Trei pasi repezi si un sut pe centru, printre picioarele nefericitului Southall. Ooh, mister Southall, guilty again. E 2-1 si ne putem bucura; dupa cum au jucat galezii, nu vor mai marca de doua ori in 10 minute.
    Fluierul final ne duce in al noualea cer. Mergem la turneul final, si nu oricum: prin egalul dintre Belgia si Cehoslovacia devenim cistigatori ai grupei preliminarii. Tragerea la sorti a turneului final ne va gasii in grupa a doua valorica, dar avem norocul sa fim repartizati in grupa celui mai accesibil cap de serie, Statele Unite. Celelalte doua echipe din grupa vor fi Elvetia si Columbia, ultima facand furori in grupa preliminara sud-americana prin victoria cu 5-0 in fata Argentinei. Despre turneul final, insa, in numarul viitor.

  3. Intr-adevar erau vremuri frumoase, cand stateam la tribuna a II-a cu acei 2 batranei „Muppets” si cu ceilalti – Alitiu, Gabi Cozma, Nini Quai etc. Ne vedem pe la meciurile lui „U” !

  4. calinn
    cu alitiu merg pe Templul Moina sambata sa vedem ultimul meci pe Templu
    Vine si Nini, inca, Gabi nu stiu…
    Muppetsii nu mai vin, dar pe unul din ei il vad mereu prin Cluj
    frumoase vremuri, credeam mai mult in oameni, in idei, in U!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *