Mâine şi duminică sunt ultimele două meciuri de la Copa du Mondo. Campionatul a trecut foarte repede. Finala mare ne aduce un meci tare de tot: Argentina-Germania.
Imi aduc aminte de meciurile din 1986, cu Argentina ghidată magistral de Maradona. Aveam 16 ani. Mă uitam la Mondiale de la 12 ani, de la Italia lui Paolo Rossi, moment in care in inima mea nu a fost o altă echipă decât Italia.
Apoi a fost acel Mexic 86, absolut fabulos, cu golurile incredibile ale lui Maradona, din meciurile cu Anglia, ambele, si cu Belgia. Si pasele măiastre care au adus victoria în finala cu nemţii.
Apoi Manschaftul şi-a luat revanşa în Italia Novanta, cel mai frumos Mondial pentru mine. Primul LIBER, dupa 45 de ani de comunism ateu. Inainte ne refugiam în păduri să putem vedea la unguri mondialele. Era vară, erau televizoare mici, alb-negru, cu purici, dar o atmosferă enormă prin păduri.
Golul lui Brehme din 11 metri, un penalty discutabil, a consfinţit revanşa nemţilor în faţa lui Maradona. Deşi Diego a adus de unul singur aproape Argentina şi atunci în finală, divizând înainte publicul din Napoli, în semifinala câştigată dramatic la 11 metri contra Italiei lui Schilacci, Giannini şi Vialli.
Acum e rîndul lui Messi să bată Germania. Va reuşi? Nemţii par invincibili după stelarul 7-1 reuşit în faţa unei Brazilii căzute la pământ.
Nu am o favorită, dar impulsul meu e să ţin cu Messi, pentru că acest mare fotbalist merită un titlu mondial.
Messi nu va putea, chiar dacă îl ia, să îl egaleze pe Maradona, pentru că acesta este un MIT.
Pe nemţi nu îi poţi decât respecta. Nu e o surpriză dacă înving, pentru că sunt o maşină de fotbal. Ar fi pentru prima dată ca o echipă europeană să ia un Mondial în Sud – America.
Ce va face publicul de pe Maracana? Va tine cu Argentina?
Vom vedea duminică seara. Pînă atunci avem, mâine, de la 22.00, finala mică, Olanda-Brazilia, un meci care sperăm să fie frumos!
Vizionaze plăcută