Profesorul lie Rad vrea un Muzeu National al mass-mediei la Cluj susţinut de politicieni

 Am primit acest comunicat de presa de tip apel. Il redau mai jos: 

APEL

CĂTRE OAMENII POLITICI CLUJENI

 

MUZEUL NAŢIONAL AL MASS-MEDIEI,

la Cluj-Napoca

          În anul 2005, a luat fiinţǎ, la Cluj-Napoca, Asociaţia Românǎ de Istorie a Presei (ARIP), care şi-a propus, între alte douǎ obiective importante (elaborarea unui tratat de istorie a presei, înfiinţarea unei publicaţii de specialitate), şi întemeierea unui Muzeu Naţional al Mass-Mediei, la Cluj-Napoca (iniţiativǎ la care s-a asociat deja Universitatea “Babeş-Bolyai”). Acest muzeu, unic în România (modelul nostru este Newseum, din Washington, D.C.) şi printre puţinele din Europa, cu un profil similar (Media Museum, din Tampere, Finlanda, sau National Media Museum, din Bradford, Marea Britanie, despre care se spune cǎ este cel mai vizitat muzeu din Anglia, situat în afara Londrei), îşi propune urmǎtoarele obiective: tezaurizarea și valorificarea tuturor mijloacelor de comunicare din România (de la tobǎ şi bucium, pânǎ la telefon, telegraf, telex, Internet), a patrimoniului jurnalistic şi publicistic din România; organizarea de simpozioane, seminarii, conferințe și congrese;  editarea unor publicații de specialitate etc.

Conceptul nostru de muzeu este unul modern, fǎrǎ nimic desuet, în sensul cǎ noua instituţie va dinamiza şi mai mult capitala culturalǎ a Transilvaniei (dupǎ modelul Newseum), în perspectiva obţinerii titlului de Capitalǎ Culturalǎ Europeanǎ, prin organizarea de expoziţii tematice, proiecţii de filme documentare etc.

Iatǎ o posibilǎ structurǎ a acestui muzeu:      

          Sala “Istoria tiparului în spațial cultural românesc”

Aici se va instala o tipografie (donatǎ de o unitate militarǎ din Cluj-Napoca), pentru ca generaţiile viitoare, legate exclusiv de calculator, sǎ poatǎ vedea cum anume s-au tipǎrit ziarele, timp de douǎ secole şi jumǎtate, în spaţiul românesc şi nu numai. De asemenea, se va realiza un film documentar, care sǎ surprindǎ tot procesul tehnologic, de la predarea manuscrisului, pânǎ la produsul finit – ziarul, cartea sau revista. Vor fi adǎugate maşini de scris, şapirografe, alte aparate de multiplicat.

          Sala “Istoria presei clujene şi din provinciile românești”

În vitrine special amenajate, se vor expune numere inaugurale ale principalelor publicaţii din Cluj şi din România, portretele jurnaliştilor care au racordat  România, prin intermediul presei, la realitǎţile europene.  În colaborare cu alte biblioteci din ţarǎ, viitorul colectiv de cercetǎtori ai muzeului va trece la digitizarea patrimoniului nostru revuistic, pentru a-l proteja pentru viitor şi pentru a-l pune mai uşor la îndemâna cercetǎtorilor. Redacţiile ziarelor îşi pot crea aici arhive proprii, care sǎ le poarte numele.

          Sala “Istoria radioului”.

Avem deja 50 de aparate de radio, de la radioul cu galene, pânǎ la cele de ultimǎ generaţie. Ele reprezintǎ donaţii din partea unor colecţionari clujeni. Tot aici vor fi expuse programe de radio, casete audio, difuzoare, documente privind istoria radioului în România, dactilograme cu imixtiunile cenzurii totalitare etc., o Fonotecǎ de Aur, cu vocile jurnaliştilor, de la diferite evenimente.

          Sala “Istoria televiziunii”

Vor fi expuse aici documente, programe, casete cu emisiuni, aparaturǎ ilustrând istoria TV în România. Cum TVR nu are un muzeu al ei, TVR ar putea sǎ doneze pentru acest muzeu tot ceea ce poate interesa generaţia viitorului. Tot aici vor fi expuse materiale şi obiecte legate de Internet, de jocurile pe calculator, animaţie etc. O Videotecǎ de Aur ar putea prezenta imagini istorice pentru mass-media din România.

          Sala “Istoria agențiilor de presă”

Expoziţie de documente privind modul cum lucrau primele agenţii de presǎ, tehnica de transmitere a mesajelor, depeşe de agenţie, statistici cu abonaţii agenţiilor, monografii consacrate agenţiilor de presă din ţara noastrǎ.

          Sala “Istoria fotografiei și a fotojurnalismului”

Prin panouri, vitrine şi alte documente se va arǎta evoluţia fotografiei la noi. O  secţiune importantǎ va fi dedicatǎ clujeanului pictor, artist şi fotograf, Carol Pop de Szathmari, fotograful oficial al Curţii Regale a României (Al. Ioan Cuza, Regele Carol I). Domnul Nicolae Felecan, fotograful oficial al Universitǎţii “Babeş-Bolyai”, timp de o jumǎtate de secol, are mii de clişee şi fotografii, care vor fi donate acestei sǎli. Dar existǎ şi alţi donatori.

          Sala “Istoria publicității” în România

Expoziţii tematice pe probleme de publicitate, realizate în colaborare cu alte instituţii din ţarǎ (se ştie ce succes au avut expoziţiile de publicitate, organizate de Casa Municipalǎ de Culturǎ din Cluj-Napoca).

          Sala “Istoria profesiei de jurnalist”

Vom începe cu o carte de vizitǎ a lui Eminescu, ca redactor la Timpul (aflatǎ acum în posesia scriitorului Miron Scorobete). Documente şi fotografii privind asociaţiile de presǎ, asociaţiile jurnaliştilor, cǎrţi dedicate acestui domeniu. Diplome, legitimaţii, medalii, atestate, programe ale şcolilor de jurnalism, portrete ale jurnaliştilor. Statute, declaraţii, dări de seamă ale diverselor forme asociative ale jurnaliştilor, scrisori şi acte personale.

          Sala “George Bariţiu”

Bibliotecǎ de specialitate, colecţii particulare de documente (o parte din arhiva „Europei Libere”, donatǎ de profesorul Michael Shafir, de exemplu).

Colecţiile speciale vor purta numele donatorilor, la data constituirii colecţiilor. Ele vor cuprinde periodice, fotografii, alte categorii de documente oferite cu titlu gratuit de instituţii de tip biblioteci publice, arhive, facultăţi etc. Dacǎ nu va exista aceastǎ campanie de strângere a documentelor jurnalistice, multe dintre acestea se vor pierde (am scris, cu alt prilej, despre cum s-a dat foc arhivei scriitoarei Cella Serghi, în anul de graţie 1992!).

*

Când am lansat ideea acestui muzeu, toatǎ presa a salutat iniţiativa noastrǎ. Principala problemǎ de care ne-am izbit a fost aceea a spaţiului unde sǎ fie organizat muzeul.

Dupǎ foarte multe demersuri, am ajuns la concluzia cǎ un asemenea muzeu nu se poate contrui decât prin voinţa actualei clase politice, a oamenilor politici clujeni, în special, care pot veni cu soluţii financiare pentru întemeierea noii instituţii. Cum a fost posibil ca – dau acest exemplu –, în 1947, într-un timp record, sǎ se înfiinţeze Muzeul Prieteniei Româno-Sovietice (devenit Muzeul Partidului Comunist Român, iar dupǎ Revoluţie – Muzeul Ţǎranului Român)?      Rǎspunsul e simplu: Numai prin voinţǎ politicǎ! S-a gǎsit şi spaţiul, s-au gǎsit şi banii!

Tot prin voinţǎ politicǎ, Memorialul de la Sighet a devenit, conform Legii nr. 95/1997, votatǎ de Parlamentul României, obiectiv de importanţǎ naţionalǎ.

În 2018, se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire. În cinstea acestui eveniment astral pentru istoria României, am putea înzestra municipiul Cluj-Napoca şi cultura românǎ cu o instituţie demnǎ de prestigiul înaintaşilor noştri.

 

Prof. univ. dr. Ilie Rad,

Preşedintele ARIP

 

 

 

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *