De trei ani tot am vrut să particip ca spectator și s-a ivit ieri ocazia.
Ne-am organizat cu doi amici și am mers la ediția a treia a Cupei Beliș la sănii trase de câini. Cupă organizată cu dăruire și pasiune cu Paul Chetreanu (foto) și echipa condusă de el, fost baschetbalist valoros la U și actual psihoterapeut.
Mereu am spus că zona Beliș e Elveția Clujului. Este superb, absolut superb. Parcul Național Apuseni e superb. Priveliști minunate, aer bun, soare, zăpadă cum la Cluj doar poți visa.
Am prins o zi superbă de iarnă, așa cum rar ai șansa cănd mergi la munte inopinat. E mare noroc să prinzi așa o zi.
Pentru mine a fost ceva nou. Câinii Husky și Malamut sunt spectaculoși, pufoșenii minunate, cuminți, care s-au lăsat drăgălite.
Foarte mare priză au avut la copii, cu care s-au jucat.
Am asistat la un concurs spectaculos, am făcut plimbări în zonă, am prins concurenții pe traseu.
Totul a fost bine organizat. Am putut bea un ceai bun, un vin fiert prietenii mei, chiar și un mititel am putut să cumpărăm. La ora 12 a început concursul, deja era lume multă la start.
Aerul bun de munte nu se compară cu nimic, așa îți dai seama ce poluare e în Cluj.
Am venit pe ruta Cluj-Baciu-Vistea-Capus-Huedin-Belis și am luat decizia să dăm o tură mare, venind la Cluj pe ruta Beliș-Mărișel-Tarnița.
Mare prostie am făcut.
Iată și de ce:
Acesta e drumul ce leagă comuna Mărișel, care are pârtii de schi și pensiuni de Tarnița, clujenii vin și își rup mașinile pe rușinea asta de drum. Drumul Tarnița-Someșul Rece nu e nici el departe dar nu e chiar așa rău ca cel spre Mărișel.
De asemenea, zona Mărișel, cum vii dinspre Beliș spre Crucea Iancului, pe drumul greu prin pădure, e bine de tot defrișată, citiți și vedeți ce nasol e AICI
Dincolo de asta pufoșeniile m-au terminat, le iubesc foarte tare.
Merită mers un weekend întreg la Beliș, indiferent dacă e cupă sau nu.
Apusenii sunt inegalabili.
