Sambetele mele

De obicei ma trezesc tarziu, tot obosit…sau am petrecut sau am citit sau am lucrat la carte…Imi prepar o cafea tare, il mangai pe Wofie si il las afara. Cristina toarce inca in pat dar ii fac si ei o cafea…incepem sa ne trezim. Totul e banal, stiu, ce daca, nu imi pasa, iubesc diminetile astea…de mor. Primavara sorb cafeaua afara, e superb. am mii de treburi de rezolvat, nu am platite facturile, tre sa iau presa obligatoriu, citesc cu aviditate. Fug la banca, sun pe editor sa ne vedem la Melody sau Flowers, merg cu micutul meu Olcit-consum 14 l / 100km!-pe le 13 sunt rupt dar am invins tot. Cred ca am scapat, vreau sa dorm o or a, dar ma ia Ea pe sus si ma duce la shopping-nu o pot refuza, o iubesc. Venim la 17,  stam, radem, ne uitam la ce am mai luat. Citesc presa, ma suna unu, altu, cris ii da papa lui wolfie. Iesim de obicei la bar apoi sau cand nu avem chef ne afundam in citit, ne uitam la un film bun, ne delectam cu un vin sec rosu bun si cu un Nasal…viata e plina de bucuriile noastre simple. Ea se uita la film, eu rasfoiesc presa interbelica sau ziarele care au falimentat din 90 incoace.  Somnul ne cuprinde tarziu cu wolfie lipit de usa de intrare. Iubesc sambetele mele, am nevoie de ele ca de  aer, nu pot exista fara ele. Cred ca nici voi.

Părerea ta contează:

comments

5 thoughts on “Sambetele mele

  1. pe wolfie l-ai pomenit mai des decît pe soţia ta 🙂 oare ce spune asta?
    cît priveşte cartea, nu ne mai tot ameninţa cu ea; şi vezi că ai promis că-mi păstrezi un exemplar. dar dacă lucrurile cu cartea se mişcă la fel ca APPC-ul, vezi să nu îmbătrîneşti pînă o tipăreşti.

  2. yes… 3-2 pt wolfie…
    o sa fie bine si la appc si cu cartea, da k cu tipi k tine kare numai caraie
    si nu se implica totu se duce drakului. esti un exemplu tipic de Neimplicare si de stat la chibiteala pe tusa.

  3. Tibi, nu te dezici, esti „nebun”! Unul dintre putinii „nebuni” ai presei clujene, inimitabil, pradoxal, imprevizibil. Un superb naiv al – vorba lui Hoandra – vremei hienelor. Asa te-am cunoscut la Mesagerul, asa ai ramas. Imi pare rau de remarca lui Prodan. Nu a inteles nimic.

  4. dunare: mersi de cuvinte.
    acum sunt un fost al presei clujene…si „nebun” nu am fost niciodata. Imprevizibil da, de aia m-au tradat oameni din presa pe care ii credeam amici. chiar si recent….
    inca o data iti multumesc din suflet…nu stiu cine esti dar iti multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *