Un editorial de succes despre presa clujeană!

A făcut aproape 1000 de vizualizări pe Ziar de Cluj.ro. Hai că nu e rău. Un editorial trist despre presa clujeană!

 

 

” Despre presa mea iubită

Amicii ziarului scris de Tibi Farcas / 07 Aprilie 2014 / 6 comentarii / 919 vizualizari

M-am gândit mult dacă să scriu acest text, pentru că nu îmi propun să dau lecţii nimănui. Nu e cazul şi nici nu e misiunea mea. Fiecare joacă în piesa lui cum ştie şi cum poate. Când eram pe cale să alung ispita de a scrie un text despre breasla mea, alegând o altă temă – aţi văzut că nu am mai scris despre presa clujeană deloc, nici măcar pe tibifarcas.ro – am citit stupefiat o postare pe contul de Facebook al domnului Victor Lungu, membru al Fundaţiei Mişcarea Populară, editorialist la ZiardeCluj.ro şi fost jurnalist la unor instituţii media clujene.

Postul său se referă la breasla jurnalistică clujeană şi la un domeniu pe care toţi doresc să îl stăpânească, călărească, deopotrivă: politicienii, oamenii de afaceri, firmele, serviciile secrete etc. Doar ziariştii de teren, reporterii, ochii şi urechile ziarelor, aşa li se spunea odată parcă, au făcut pasul în spate, un pic ruşinaţi de acest asalt şi au cedat ceea ce au câştigat greu, extrem de greu în decembrie 1989, unor oameni care au avut bani sau au făcut bani din presă strict pentru ei şi lăsând la o parte orice sentiment pentru această breaslă.
Presa este pentru PUBLIC şi trebuie făcută pentru el. Punct. Nu există alt jucător în piaţă care să decidă cine e ok şi cine nu, care media e ok şi care nu, decât Publicul. Restul e tăcere, cum zice titlul filmului lui Caranfil.

Iar acum vin un pic la postul pe Facebool al lui Victor Lungu. Şi revin apoi la ale mele. Zice Lungu aşa:

„Rolul ofiţerilor acoperiţi din presa locală: să falimenteze «afacerile de presă locală». Ăştia primesc bani să-i ţină în foame pe jurnaliştii de provincie, lipiţi de o presă fără de conţinut, călduţă, fadă, aflată în slujba comunicatelor de presă şi a «cum comentaţi faptul că adversarul a zis despre dumneavoastră», nu a cititorilor/consumatorilor (cei care ar trebui să fie adevăraţii clienţi).
Era o vreme după 1989 când presa locală făcea calitate: Opinia Studenţească (la Iaşi n.m. T.F.), «NU», apoi «Monitoarele». După care au apărut «corespondenţii locali» de genul lui Bogdan Eduard (EvZ), inventatorul fonfleului de presă (broscuţe fosforescente şi OZN-uri pasate din judeţ în judeţ să survoleze cerul patriei), apoi trompetele miliţienilor şi procurorilor care făceau presă după dictare, apoi «investitorii» sub acoperire. Nu vi se pare ciudat cum unii indivizi falimentează de vreo 15 ani, firmă după firmă – şi totuşi sunt creditaţi ca «mari jurnalişti» şi nimeni nu-i intreabă nimic despre sănătate?”

Cel mai interesant lucru din ce zice domnul Victor Lungu mi se pare a fi aserţiunea cum că presa clujeană ar fi infiltrată de «ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete care au misiunea de a falimenta presa clujeană».

Aserţiunea nu este susţinută de nici un argument, e doar o afirmaţie, o acuzaţie şi atât, cu o bună doză de răutate.

Problema în sine este alta: falimentul de facto al presei locale. Şi asta cred că nu e din cauza ofiţerilor infiltrati, o fi existând aşa ceva? Ci interesează publicul, oamenii de afaceri, politicienii, firmele. Se mai doreşte existenţa unei prese locale sau falimentul ne paste pe toţi? De ce se închide ziar tipărit după ziar tipărit? De ce, după ce cotidianul regional Transilvania Reporter a devenit… săptămânal, acum Ziua de Cluj nu se mai găseşte la tarabe de joi, ultimul număr fiind apărut miercurea trecută?

De ce Transilvania Media Grup, o investiţie enormă făcută la Cluj-Napoca de oameni politici de mare forţă, foşti miniştri, Vasile Sebastian Dâncu şi Ioan Rus, expertul în telecomunicaţii Tomşa şi omul de afaceri Arpad Paszkany, a sfârşit prin ieşirea din acţionariat aşa de repede a celori doi politicieni, iar ambiţioasele televiziuni Transilvania Live, centrată pe ideea de regionalism transilvan, şi cea de divertisment Transilvania LOOK, au fost vândute aşa de repede şi vor deveni generaliste care vor transmite… sport? Şi totul în  doar doi ani!

De ce ziarişti clujeni super calificaţi, care au condus ziare naţionale, cum e Mihnea Măruţă, nu sunt ofertaţi şi lăsaţi să muncească onest într-un domeniu pe care stăpânesc perfect? De ce Catedra de Jurnalism a UBB nu îi face o ofertă de a preda gazetărie lui Mihnea Măruţă? Îi trebuie doctorat acestuia ca să predea la facultatea clujeană, la experienţa sa acumulată?  Adevărul că breasla şi-a permis să ignore un profesionist ca Mihnea Măruţă, deşi în jur nu există nici un redactor şef cu onestitatea şi profesionalismul său în domeniu! Iar patronii de media au preferat să angajeze pe simpatii şi pe alte criterii, dar să nu cumva să îl ia pe Măruţă, pentru că se ştie că la el nu ţin “treburile” !
Ce părere au cadrele didactice titulare ale Catedrei de Jurnalism a UBB despre situaţia presei clujene, despre piaţa presei clujene, aflată în cvasifaliment? O catedră care scoate, ca un malaxor imens, 200 de absolvenţi pe an, dintre care ajung 90 la sută în şomaj pentru că piaţa de media la Cluj e căzută la pământ şi nu au unde să se angajeze? Nu are nimic de spus despre aceasta Catedra de Jurnalistică?

Singura care a apărat breasla, atât cît a făcut-o, a fost Asociaţia Profesioniştilor din Presă (APPC), şi asta nu pentru că sunt membru în ea, ci pentru că faţă de anumite derapaje din presa clujeană a fost singura care a avut ieşiri publice concrete, dovedibile, în cei 9 ani scurşi de la înfiinţarea ei.

Pentru că studenţii de la “Jurna” poate nu ştiu, îi informez că vor trebui să dea bătălii grele ca să se angajeze pe o piaţă media la pâmânt, cu ziarişti subfinanţaţi şi cu patroni de presă care nu mai ştiu ce să facă ca să îşi menţină publicaţiile, fie ele tipărite sau electronice!
În acest moment, 7 aprilie 2014, la Cluj puteau fi cumpărate la tarabe doar trei cotidiane, Făclia de Cluj, Szabadsag şi Monitorul de Cluj, rezistă pe piaţa postdecembristă de 24 de ani respectiv 15 ani. Sunt însoţite de săptămânalele Transilvania Reporter, Gazeta de Cluj, gratuitul Cluj 100% si singurul cotidian regional, Kronika.

De presa culturală nu mai vorbesc, e o ruşine naţională ce s-a întâmplat la Tribuna cu scandalul cu dl. Mircea Arman! Când rectorul UBB, academicianul Ioan Aurel–Pop, de a cărui clasă nu se poate îndoi nimeni, se retrage din Comitetul Director, când 500 de scriitori fac protest scris, când se protestează împotriva lui Arman la sediul celebrei reviste şi factorii de decizie nu fac nimic, se pune batista pe ţambal, atunci nu mai e nimic de făcut. Când revista Steaua e finanţată, atenţie, de Departamentul pentru Români de Pretutindeni cu ţârâita, atunci despre ce presă culturală de ţinută discutăm? Noroc cu Primăria care finanţează 12 numere din lunarul Apostrof, care e revista culturală cea mai bună de ani şi ani la Cluj.

De radiourile clujene şi televiziunile clujene nici nu mai am curajul să mă pronunţ. Noi nu avem, la ora actuală o televiziune locală , clujeană, comunitară, cum era NCN-ul sau Alpha TV, aşa cum erau ele, bune sau rele, ci filiale locale ale staţiilor centrale. La radio stăm identic ca la cotidiane, avem două şi aici, tradiţionala Radio Cluj şi frumoasa Napoca FM, o revelaţie. Şi Impulsul, să nu îl uităm că emite în 5 oraşe.

La final vreau să mă refer la jurnaliştii simpli pentru că evident, cred că şi noi avem o vină în acest cvasifaliment al presei clujene. Cred că acceptarea oricăror condiţii de lucru, adică contracte de cesiune de drept de autor în locul contractelor de muncă pe perioada nederminată (cărţi de muncă) e o armă cu două tăişuri pe care am acceptat-o toţi pentru că IUBIM această meserie. Patronii au salvat nişte bani cu care au putut respire, gazetarii au putut să facă presă în continuare, dincolo de faptul că la final unii dintre noi au ajuns la fisc să îşi plătească contribuţia la sănătate pe sume frumuşele.

Ne-am tabloidizat, unii ne-am prostituat, am scris poate la comandă, am făcut campanii de denigrare, am trunchiat. Am mâncat rahat de la unii şi alţii, uneori cu placere, deopotrivă patroni şi jurnalişti!

Cînd am stat 1, 3 sau 5 ani la un ziar care făcea într-un fel presă, înseamnă că am girat şi noi stilul ăla de presă şi că avem şi noi vina noastră! Nu doar patronii de presă, ci şi noi avem vina că s-a dus totul atât de jos. Am cedat reduta prea uşor. Undeva, ceva s-a greşit. Şi nu ştiu ce!

Dar nu toţi am cedat! Am continuat să credem în old school journalism, am lucrat pe salarii de doi lei, numai sa putem sa facem ce ne pasionează. Mai putem oare?

Ne-am refugiat toţi în online, unde sunt costuri mai mici, feedback mai bun, unde se rezistă poate mai uşor, la nivel individual. Dar niciodată nu vor mai fi acele redacţii superbe cu 20-25 de gazetari în care am lucrat. Niciodată.

Clujenii trebuie să spună dacă mai au nevoie de presa clujeană. Şi da, Mihnea, conferinţa naţională a presei de care spuneai pe blogul tău, da, trebuie făcută!

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *