Vama Veche a ajuns o dezamăgire imensă

Am tot mers la Vama Veche după Revoluţie, an după an. Sunt deci un vamaiot de stil nou, nu unul care a cunoscut Vama aia adevărată, de dinainte. Cu prietenul meu Sabin „Docker” Mărgăian am mers mai ales dar şi cu Moro şi cu alţii.

Deja când am ajuns eu, acum 12 -15 ani  semnele „civilizaţiei” erau deja instalate.

Despre Vama Veche, satul de pescari de dinainte de 1989, unde şi-a instalat UBB tabăra, a cărei rămăşiţe le-am descoperit în 2014 şi despre care am scris pe larg AICI, am pus mâna şi am citit. Am fost şi în sezon regulat dar şi de 1 mai, atunci când lumea se rupe.

Există o carte foarte bine documentată despre ce era odată Vama cu adevărat, ce a însemnat ea în comunism, rolul ei în viaţa studenţilor, profesorilor şi a tuturor celor care vroiau un refugiu de vară din staţiunile litoralului comunist, din faţa comunismului de fapt.

Era acolo o boemă de bună calitate, cu intelectuali valoroşi şi cu personaje fabuloase. O adevărată poveste, magie chiar, una de vară, încinsă. Sigur că în vacanţe se chefuieşte dar se şi discută chestii faine, de profunzime intelectuală şi nu numai.

Încă acest spirit bântuia din 2000 încoace dar şi până recent, acum doi ani, sau chiar până anul trecut deşi deja nici în 2015 nu mi-a mai plăcut Vama, ca să fiu sincer… Am stat în liniştitul 2 Mai dar am făcut incursiuni serioase pe la Vama Veche în 2015 şi 2016.

Spiritul ăla bântuia prin oameni care împărtăşau aceleaşi muzici bune, rock, metal, jazz, blues etc.  Care iubesc lectura, dar în special au ceva lejer în ei. Sunt liberi chiar dacă au joburi, familie, responsabilităţi. Care au aceleaşi valori.

Şi vor un loc liber, altceva ca pe restul Litoralului.

A fost asta mult timp Vama Veche. Nu mai e, a murit. Anul ăsta Vama a murit pentru mine.

Când vezi că La Piraţi nu mai este , nu mai poate fi dar Jocuri Sportive apărute peste noapte, e permis, da, ok, asta nu mai e Vamă.

Când magazine tip Dragonul Roşu vezi tot mai multe, nu, asta nu mai e Vamă.

Când vezi un anume tip uman, care umple tot mai mult Vama datorită hotelului de pe plajă, dar şi unui consumerism puternic promovat de corporaţii, de multinaţionalele de bere, Nu,  asta nu mai e Vamă.

Dispariţia rockerilor mi s-a părut cea dramatică. La Piraţi îi coagula, aşa murdar cum era. Cu motoarele lor spectaculoase.

Când vezi că Simbolul Vămii, Stuful, se întinde ca o caracatiţă la 2 paşi de mare, Nu, asta nu mai e Vamă.

Cafeau la nisip şi muzica excepţională au rămas la Stuf. De asta o să îmi fie dor.  E fain şi Papa la Şoni, pe altă locaţie, unde era El Comandante. Dar Vama mai are un pic şi ajunge la Constanţa cu barurile.  Da, ştiu, poate cere piaţa, dar când am fost eu sufla vântul în ele. Pot fi ele profitabile, chiar toate, din 1 mai  în 15 septembrie? Mă îndoiesc…nu ştiu. Şi totuşi, până la cherhanaua de pe faleză e non stop cîrciumă după cârciumă. În cealaltă parte pînă la Expirat la fel…Trag concluzia că se bea enorm deşi multe erau goale…

Mizerie, mulţi homelessi…sunt marcă înregistrată poate. Dar nu îmi mai plac, nu îi mai suport. Nu mai sunt fun. Un sărut pentru 1 leu…nu mai merge. La mine nu mai merge.

IMG_1567

Zi ploioasa in Vama in august 2014

Lipsa unui sistem clar de curăţenie se face simţit acut. Mă duc la mare să mă simt bine nu să stau în cocină. Vama e foarte murdară.

Plaja. Plaja e ocupată total de …business. Că business e când trebuie să închiriezi şezlonguri şi că nu mai poţi întinde un cearşaf că e zonă închiriată. Că e tot mai mică zona unde poţi să te aşezi.

Apoi, o mare de umbrele de cel mai prost gust a împânzit Vama Veche. Kitsch total.

Am scris asta cu tristeţe. Vama a însemnat enorm pentru mine. M-am simţit foarte liber acolo.

Vama mea nu mai este.

Apropo, nici taraba cu ziare nu mai e.

Părerea ta contează:

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *