1 decembrie 1918.

1.

La Chişinău în ziua de 27 martie/9 aprilie Sfatul Tării a decis unirea Basarabiei cu Româaia. Trei zile mai tîrziu 30 martie/12 aprilie actul Unirii a fost prezentat regelui Ferdinand. În decretul regal din 9/22 aprilie unirea cu Basarabia a fost ratificată. Guvernul avea doi noi membri, ambii din Basarabia. La 14/27 octombrie 1918 Adunarea constituantă a provinciei Bucovina a decis să se unească cu România. La 16/29 noiembrie actul Unirii a fost înmînat regelui Ferdinand.

La 18 noiembrie/1 decembrie 1918 familia regală a revenit la Bucureşti. Armata a defilat prin tot oraşul. În frunte, călare, regele Ferdinand şi regina Maria. Îi însoţea generalul francez Berthelot, şeful misiunii militare franceze. Mulţimile pe trotuare entuziaste au aclamat. De mult nu mai văzuse Bucureştiul o asemenea bucurie. După o lungă ocupaţie străină oraşul era eliberat.

“Ne-am întors. Cu adevărat ne-am întors acasă după un surghiun de doi ani.…Ne-am întors triumfători.Nu spun aceasta cu vreun gînd de trufie ci cu smerenie, ca una ce-ar vrea să cadă în genunchi şi să aducă prinos de mulţumiri. Cum să încerc măcar să descriu ziua de sguduire sufletească ce-am petrecut… A fost o zi de entuziasm de delir….Am fost intimpinati la gara Mogoşoaia de generalul Berthelot şi de cîţiva ofiţeri francezi şi englezi şi bineînţeles de generalii noştri în frunte cu Prezan….Caii ne aşteptau la gară….Carol intrase călare în oras în fruntea regimentului său, iar fiicele noastre plecaseră înainte cu o trăsură trasă de patru cai. Noi am pornit cei din urmă: regele cu mine, Nicky (prinţul Nicolae na) cu generalul Berthelot de celaltă. După noi veneau generalii şi toţi adjutanţii noştri şi astfel trecurăm solemn de-a lungul cunoscutei şosele Kiseleff pe care erau înşirate numeroase trupe; cele franceze şi britanice apoi ale noastre în frunte cu regimentul meu 4 roşiori….La mjlocul drumului ne-a întîmpinat un sobor de preoţi în odăjdii strălucitoare-; veniseră să binecuvinteze întoarcerea noastră, steagurile noastre şi ale aliaţilor. S-au înălţat cîntări solemne şi ni s-a dat să sărutăm crucea A doua oprire s-a făcut în piaţa Victoriei. Aici ne-a întîmpinat după datină, primarul cu pîine şi sare, guvernul nostru, numeroşi foşti miniştri din toate partidele, corpul diplomatic, precum şi o mulţime de doamne entuziaste care mă acoperiră cu ploaie de flori, lucru nu tocmai uşor de înfruntat cînd eşti călare. După această, urmă intrarea în oraş de-a lungul vestitei Căi Victoria, scumpă inimilor româneşti. Regele, Eu, Nicky şi Berthelot pe acelaşi rînd, eram în fruntea trupelor noastre, urmate deaproape de trupele aliate. A fost cu adevărat o triumfătoare reintrare în Capitala noastră. Oraşul înebunise de tot. Aveai impresia că pînă şi casele şi pietrele drumului strigău urale împreună cu mulţimea.” scrie Regina Maria în “ Povestea vieţii mele “

2

În aceeaşi zi / 1 decembrie 1918 / la Alba Iulia Marea Adunare proclamă unirea Transilvaniei cu vechiul regat. Cu doua luni inainte se formase Consiliul National român. Negocierile purtate la Arad la mijlocul lunii noiembrie cu guvernul ungar al lui Mihaly Karolyi au eşuat. Românii au cerut dreptul la autodeterminare cu care Budapesta nu a fost de acord. Ca reactie a fost convocata la Alba Iulia o marea adunare naţionala. 100.000 de delegati veniţi din întreaga Transilvanie au hotărît unirea cu România. S-a format un Consiliu dirigent cu sediul la Sibiu, care a asigurat conducerea provinciei desprinsă de AustroUngaria.

Guvernul de la Bucurestia recunoscut unirea la cîteva zile, cînd o delegaţie a Marelui Sfat Naţional ales la Alba Iulia a prezentat actul Unirii regelui Ferdinand. Prin decretul regal din 11/24 decembrie 1918 Unirea cu Transilvania a fost ratificată. Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Vasile Vaida Voevod au intrat în guvernul de la Bucureşti.

Credinţa în victorie a regelui Ferdinand şi lealitatea sa faţă de poporul român în cele mai grele clipe ale istoriei sale de pînă atunci au fost un reazem puternic în realizarea Marii Uniri din 1918. Anii războiului, înfrîngerile, refugiul, clipele de grea cumpănă cînd eram părăsiţi de toţi au cimentat legătura dintre popor şi monarhie, dintre popor şi cuplul regal, Ferdinand şi Maria. În acei ani mai multe mari monarhii s-au prăbuşit. În Rusia, Germania, Austro-Ungaria, Turcia. În România fenomenul a fost invers: o consolidare a simţămîntului dinastic.

FOTO 1. Regele Ferdinand şi regina Maria. (în medalion), 2. perechea regală intrînd în Bucureşti la 1 decembrie 1918, salutaţi de locuitorii entuziaşti.