Am vazut recent Descendenţii, un film care concurează la Oscar anul acesta. O dramă de familie bine făcută, cu un George Clooney într-un rol emoţionant. Chiar joacă bine deşi mie actorul nu prea îmi place. E un film sincer, grav, despre multiple probleme pe care le poate avea un om si in special unui ocupat peste masura, deci bogat, cum e avocatul din film pe care Clooney il joaca. Soţia în comă profundă permanentă după un accident, gestionare grea a relaţiei cu cele două fete, una din ele având probleme cu alcoolul, confruntarea cu o soţie adulterină, un adevărat şoc, care urma să intenteze divorţ dacă nu survenea accidentul. Confruntarea cu amantul familist, tată a doi copii şi căsătorit cu o femeie sensibilă care îl iubea la nebunie şi care era în stare sa facă orice să îl păstreze. Peste toate astea o decizie foarte grea de bussines. Toata situaţia asta complicată trebuie „manageriată” de un soţ care îşi vede viaţa întoarsă pe dos. Mi-a plăcut de exemplu rolul lui Sid, iubitul fetei celei mai mari, antipatic la început, simpatic la final. Au fost şi multe replici bune, scenariul nu e rău deloc. Am şi râs bine la câteva faze.
Ca să mai şi glumesc un pic, faţă de ce era in afara cinematografului, frig şi zăpadă, imaginile din Hawai, din capitala Honolulu, cu o vară superbă, cu mare, cu plajă, erau… reconfortante. Foarte fain. Doar că şocul de după a fost mai…nasol.
Ok, las aprecierile altora care sunt mai buni in domeniu. Eu pot sa zic doar ca filmul e bun, dar nu m-a „atins” de exemplu cum a făcut-o „The King Speech” care a câştigat Oscarul în 2011. Nu mi s-a părut un film care să ia Oscarul, acest Descendenţii plus că pe restul nu le-am văzut, din cele care concurează la Oscar. Mai multe aici
Dar e de mers la el!