Am tot vrut sa scriu despre Vaclav Havel , despre ce a insemnat el in disidenta dar si gandirea filosofica a Estului anticomunist. Am doua carti de Havel acasa, celebra „Viata in adevar”, ed. Univers, pe care o recitesc cu atentie, si o si mai celebra carte de interviuri, recent cumparata de la anticariat, o editie rara in Romania. Dar cred ca textul de mai jos, al lui Ovidiu Nahoi, e mai bun decat tot ce as fi putut eu produce in materie. Mai spun ca am vazut la Tiff, in 2010 parca, un film foarte bun, un documentar, despre Havel, si l-am indragit si mai mult. Foarte buna e si reactia lui Andrei Plesu despre Havel, o aveti mai jos. Ramane deschisa intrebarea, care ma framanta, de ce sunt asa de slugarnici intelectualii romani? Si, credeti-ma, stiu ce vorbesc ca ma misc in lumea intelectuala si vad si aud multe… Dupa ce termin cartile despre revolutie, ma apuc sa citesc cu atentie si fara graba cartile despre intelectuali si lumea intelectuala romaneasca, care stau pregatite pe noptiera. De la „Boierii mintii”, a lui Sorin Adam Matei, la „Razboaiele culturale” lui Sorin Antohi trecand prin Katheryn Verdery si alti specialisti ai lumii intelectuale. Ma intereseaza patologiile intelectualilor, mai ales… Pana atunci sa revenim la exceptionalul Havel si sa meditam de ce miscarea Goma din 1977, exact dupa ce in Cehia aparea „Charta 77” , nu a reusit la noi…
„Cinci motive pentru care Havel nu putea fi român
Zeci de mii de cehi şi-au luat adio în zilele acestea de la cel care a fost Vaclav Havel, într-un gest public de preţuire şi respect pe care România l-a putut vedea o singură dată în istoria recentă: la funeraliile lui Corneliu Coposu. Dar de ce, la ei, Vaclav Havel a putut ajunge preşedinte, imediat după răsturnarea regimului comunist, în timp ce, la noi, primul şef de stat ne-comunist a fost ales de-abia în 1996? De ce, până la urmă, Havel nu putea fi român?
– Pentru că, la ei, 1977 a însemnat anul mişcării intelectualilor, care au lansat primul manifest critic la adresa regimului comunist, „Charta 77″. La noi, în aceleaşi an 1977, o mişcare similară, iniţiată de scriitorul Paul Goma, se stingea din cauza lipsei de solidaritate din partea intelectualilor de frunte ai României.
– Pentru că, la ei, mişcarea Charta 77 a pornit de la solidarizarea intelectualilor cu o trupă rock interzisă de autorităţi ( „The Plastic People of the Universe”). În timp ce, la noi, printre liderii de azi sunt prea mulţi manelişti, dar prea puţini rockeri şi melomani.
– Pentru că, la ei, în toamna lui 1989, pe baza legitimităţii conferite de mişcarea din 1977 şi de activitatea ulterioară a intelectualilor, a fost fondat Forumul Civic, care a lansat manifestul „Câteva propoziţii”, pe baza căruia a putut negocia cu autorităţile comuniste. Noi am avut „Scrisoarea celor 6″, un document emis de exponenţi ai vechii gărzi din PCR, în spiritul „socialismului cu faţă umană”.
– Pentru că, la revoluţia lor, a învins „puterea celor fără de putere”. La noi, au ieşit câştigători cei ce şi-au dorit puterea mai mult şi au avut cinismul şi eficienţa necesare.
– Pentru că, la ei, cele mai mari proteste pe care Praga le-a văzut, de la Revoluţia de Catifea încoace, cu zeci de mii de oameni în stradă, au fost cele pentru independenţa televiziunii publice, în 2001. Şi asta, într-un context politic tensionat, în care coaliţia aflată la putere dorea să schimbe legea electorală, în interes propiu. La noi, dependenţa televiziunii publice de putere a devenit de la sine înţeleasă şi aproape nimeni n-ar mai mişca un deget ca să schimbe lucrurile. Cât despre schimbarea regulilor electorale, acestea se fac prin ucaz de la guvern, într-o societate deja adormită.
Sursa: Adevarul, 27 decembrie 2011
Alte reactii:
Emil Constantinescu:
http://www.novanews.ro/stire/emil-constantinescu-vaclav-havel-a-fost-chipul-insusi-al-libertatii
Andrei Plesu:
1 thought on “Despre Havel”