Soare bland, caldut, de septembrie….lacul plin de barcutze…familistii isi plimba copiii si discuta de viatza…pa banci, molcomi, batrani care trag agale dintr-o tzigara.. Soarele e inca prezent, mai arunca ultimele sageti ca si cum vara nu vrea se isi dea sufletul. Iubiti se saruta pe sub castani iar pensionarii fac un sah, o tabla….E asa o PACE, o armonie….Duminici de septembrie, ce noroc pe mine ca am parte de asa ceva….imi scot Ciapica in fata celor care lucreaza duminica de duminica, fara tihna zilei, fara speranta de mai bine, ca vreodata o sa poate si ei savura o cafea langa lac sau chiar o bere…duminica. Vine un timp cand sa ai duminica libera devine ceva fundamental….in viata se tot schimba optiunile…conteaza familia, timpul liber, duminicile de septembrie cu pastelul viu si spectaculos….Ce frumos e Parcul Central si Chios-ul…Pacat de Cazino, e ca o masea stricata intr-o mare de frumusete. Mor dpa duminicele astea caldute de toamna, ce savoare faina au..
Duminici de septembrie…
hm, eu m-am plimbat prin Cluj duminica asta.
am mers cu 35 pana in zorilor, de acolo pe calea Turzii pana la intersectia cu Buna Ziua si apoi pe Buna Ziua, Fagului si apoi Titulescu.
Pe Calea Turzii am avut surpriza sa ma intrebe un taximetrist unde este strada St Augustin Doinas 🙂
intamplator o stiam 🙂
dar a fost o zi superba, mi-a placut s aprimesc orasul mergand pe jos, il simti altfel
da, chiar il simti altfel.