Blestematul de „aşa a fost să fie !”

„Românii  au mai mult o cultură a compromisului decît a rezistenţei sau a aplicării neabătute a principiilor”. Recunoaşteţi fraza? Mă tem că nu, pentru că îi aparţine unui istoric, Lucian Boia, în ultima sa carte, controversata „De ce e România altfel?”

Ce s-a întâmplat  la Amsterdam se circumscrie perfect frazei de mai sus. Am eşuat lamentabil pentru că Piţurcă a mers doar pe compromisuri. Le-a făcut fără să ezite.Gardoş, C. Tănase, Grozav, B. Stancu nu aveau ce să caute titulari în primul unsprezece, a văzut asta ultimul microbist. Mai ales că existau variante valide pe bancă. Valide pentru noi, observatorii, nu şi pentru „Piţi”. Nici unul nu este în formă, nici unul nu joacă constant la echipele de club, poate cu excepţia „Motanului”. Şi, în plus, dragul meu Piţurcă, pe bancă chiar erau jucători îndreptăţiţi să joace titulari. Şi nu, nu suntem bine, cum a spus selecţionerul la final de meci, la declaraţii, suntem chiar rău! Este totuşi surprinzător că Piţurcă a recunoscut asta, că „nu prea a ieşit mare lucru. Am primit prea multe goluri, inadmisibil” dar totuşi „Nu am ce să îmi reproşez nimic în alcătuirea echipei, aşa a fost să fie astăzi !”

Acest blestemat ” aşa a fost să fie”, pe care îl invocăm mereu la eşecuri este şi motivul pentru care suntem, ca naţională de fotbal, unde suntem, poate chiar ca şi naţiune. O resemnare de care trebuie să ne debarasăm odată şi odată, dacă vrem să scoatem capul în lume cu demnitate. Da, suntem în ecuaţia calificării, dar fără Mutu, Chipciu şi alţii, am fost umiliţi efectiv de Olanda lui Van Gaal.

România nu a contat aşa cum nu a contat nici la Bucureşti, la acel trist 1-4 din tur, iar explicaţiile sunt, în mod evident, în alcătuirea echipei, defectuoasă şi pentru cel mai profan microbist.

8-1 pentru Olanda în ambele manşe. Mai continuă la naţională Piţurcă? E o întrebare retorică pentru că rezervele de tupeu ale acestuia sunt nelimitate.

Şi s-ar putea să ne coste calificarea la baraj.