Meciul lui „U” cu FC Lăpușul Târgu Lăpuș nu a avut istoric. 8-0 sec, Universitatea a promovat în seria a 3-a. Serie C cum ar zice italienii mei iubiți.
Este un parcurs normal, greul începe de acum. Nu vreau să mă refer la el acum. Este timp.
Senzația serii a fost alta. Fanii. Suporterii. Inima lui „U”.
Mobilizarea lor m-a uimit, nu mă așteptam. Totuși a fost un meci de liga a 4-a, Lega Dilettanti cum spun, din nou, italienii.
Întâlnire pe Eroilor la ora 15.00, atmosferă de derby clujean, nu de baraj cu…Lăpuș.
Apoi coregrafie incredibilă la stadion. Unde chiar a venit, pe ploaia asta, lume multă, circa 4000.
Lăpuș a făcut cât a putut. Trupa lui Vasc a fost condamnată din start. Returul e o formalitate.
Băieții lui „Papi” și Ioan Ovidiu Sabău au jucat bine, au făcut spectacol, 5-0 la pauză, 8-0 final. Și-au respectat blazonul.
Showul a fost în tribune, în peluză. Unde coregrafia, mesajele au fost, nu mă feresc să spun, excepționale. Și surpriza numită Tribuna a II-a, care a cântat ca o veritabilă tribună englezească. Pe ploaie alături de echipa ta, de clubul tău, în… liga a-4-a.
Să vezi așa ceva la un meci de baraj… ei bine, pune alb-negrul lângă publicul lui Napoli din serie C, lîngă scoțienii lui Rangers în D, pildele astea îmi vin în minte acum.
Iubirea pentru U este foarte mare în oraș. Oare ce a fost, sau ce e în sufletul lui Sabău, la final de meci?
Fără fani, e un truism deja, „U” ar muri. El, clubul de fotbal mai ales, trăiește prin acest public extraordinar.
Fără el nu (mai) există „U”.
Promovarea asta e și a lor, a fanilor.
Indiscutabil.