Din acest an, in fiecare sambata, daca particip sau nu, o sa pun cronicuta simpatica a sportului pe care il fac cu niste mari amatori de miscare, pe care i-am cunoscut de 1 an si trei luni in Parcul Mare. Cu unii sunt amic vechi, cu altii de mai putin timp, dar ne simtim bine impreuna. Miscarea e cea mai importanta si v-as ruga sa veniti si voi, in fiecare sambata la 10.00, in dreptul Chiosului din Parcul Central. Acolo incepe miscarea continuata de mersul la cafea la Camino (Piata Muzeului). Cronica de azi e a lui Rus Daniel, un baiat deosebit e vorba de artistul foto, nu Daniel Rus, tizul său, si el un tip super. Au fost amîndoi azi la alergare și baschet, dar sarcina a căzut pe umerii primului. Vă las să citiți ce s-a întîmplat:
” După o pauză bine meritată de vreo trei saptamani, în care aproape toţi am pus câteva kilograme (cu excepţia reprezentantelor sexului frumos din echipă), pe o vreme nu tocmai potrivnică, ba dimpotrivă, chiar blândă pentru perioada aceasta a anului, a venit vremea să ne şi vedem. Frumoşi, sănătoşi, toţi cu planuri şi proiecte pentru anul ce ne stă înainte, ne-am adunat pentru ceea ce s-ar numi prima întâlnire din 2012. La inceput a fost mai greu, nici nu am alergat noi chiar patru ture, dar tot am dat jos vreo doua sarmale.
Despre baschet nu prea ar fi multe de spus. Blag a deschis tabela (cu un coş aruncat de la mijlocul terenului) şi tot el a inchis-o. Ce să mai zici? Pâna şi Tibi Fărcaş s-a săturat să scrie cronica tot din postura învinsului. Sorţii au căzut pe mine, nu că eu aş face parte din tabăra învingătorilor. Se împart echipele: Blag, Marius Mureşan, Ovi Tebu, Maria(new-entry), pe de o parte şi Tibi Fărcaş, Rus Daniel, Daniel Rus şi Mihai Mureşan, de cealaltă parte. În primele minute scorul era 5-2 pentru cei din urmă. Primul moment psihologic: time-out cerut de Blag, Raimonda intră la ei (aşa a fost înţelegerea la început: că Blag ia cele două fete în echipa lui). Scorul devine egal. Se ratează mult, dar meciul e strâns. Echipa lui Tibi are un avantaj minim, conduce cu 10-9. Al doilea moment psihologic: Maria înscrie primul coş din viaţa ei, într-un meci oficial. În tabăra Tibi, rumoare. Tabăra lui Blag, ovaţionează. Se cere time-out, dar degeaba pentru că filmul s-a rupt. Se termină 12-10. Bineînţeles, ultimul coş l-a înscris nimeni altul decât , evident, Ovidiu Blag, care a cântat tot meciul la pian, iar ceilalţi ne-am chinuit să-l cărăm. Cu toate acestea, meciul s-a mutat la Camino, unde Adi Hădean (care azi a fost reţinut cu treburi importante, având de gătit) ne-a aşteptat totuşi cu bunătăţi. Am povestit, am bârfit, am râs, cu alte cuvinte am socializat. Până data viitoare ne asteaptă o săptămână de muncă, pentru unii dintre noi, prima din acest an.
De remarcat ar fi urmatoarele chestiuni:
1. Aportul fetelor, care după părerea mea, au decis rezultatul şi cursul jocului (pe Blag l-am amintit deja de prea multe ori).
2. Am putut fi 2 X Rus Daniel în aceeaşi echipă, că tot degeaba.
**La meciul de baschet au mai fost prezenţi printre călătorii întâmplători din Parc, următorii: Călin Ilea (fotoreporter.n.m.), Tiberiu Matei – care ne-a surprins în tot felul de cadre şi ipostaze şi Mihai Chiper – care s-a dat accidentat şi răcit, dar care am impresia că ne-a filmat. ”
No, fain textul, nu?
faina ideea ta
mersi
O cronica de exceptie ! Nu cred ca esti la prima incercare, Rus Daniel ! Continua ! E o placere lectura slovelor tale !