Interpelare
Presa locală clujeană a informat recent publicul clasamentul preţurilor pe piaţa imobiliară din ţară, Clujul situându-se pe primul loc cu cele mai mari chirii şi preţuri la imobile.
STAREA GENERALĂ A PROBLEMEI ÎN ROMÂNIA:
Una din problemele mari, probabil cea mai importantă a oraşelor (aglomerarilor urbane) mari din România de dupa 1989 este cea a situaţiei locuinţelor. În anii de după 1990 statul s-a retras din orice iniţiative de politică locativă pro-activă (cu excepţia programului ANL, destinat unei/nişat către o categorie restrânsă, cu număr insignifiant de locuinţe construite şi complet insuficient (a se vedea listele ENORME de aşteptare) – deci în fapt FĂRĂ EFECT asupra pieţei imobiliare – orientată spre a îmbunătăţi calitatea vieţii şi situaţia economică a populaţiei prin oferirea de locuinţe la preţuri relativ accesibile, apropiate de valoarea lor reală, dată şi de repere precum costurile investiţiei în construcţie şi preţuri similare pe piaţa internaţională. În acelaşi timp în sectorul imobiliar privat s-au manifestat tendinţe de monopol/ologopol, afaceri şi tranzacţii la limita legalităţii sau frauduloase (marile şi cunoscutele “tunuri imobiliare”, sursă constantă şi consistentă de averi ilicite), datorită dezechilibrului major dintre cerere şi ofertă, avand ca rezultat un număr în mod evident insuficient de locuinte existente pe piaţă şi preţul exorbitant al acestora.
În acelaşi timp, majoritatea statelor europene (şi nu numai, punem include Australia şi Noua Zeelandă între exemple) au dezvoltat, din cele mai vechi timpuri (a se vedea cazul Marii Britanii, patria capitalismului) şi până în prezent politici şi programe AMPLE de construcţie a locuintelor publice, cu fonduri de stat sau cu co-finanţare privată, desfăşurate de autorităţile centrale sau locale – ATENŢIE, destinate nu doar paturilor sărace sau gândite ca măsura de protecţie socială, ci şi clasei de mijloc (cazul ţărilor scandinave) şi destinate dinamizării concurenţei şi ofertei pe piaţa imobiliară, disponibilizării de fonduri din partea populaţei, consolidării clasei de mijloc, etc.
În România, qvasi-absenţa cu excepţia programului ANL, cu efecte limitate) a unei asemenea viziuni şi unor politici de acest tip a contribuit la polarizarea societăţii şi la accentuarea gradului de sărăcie şi a inegalităţilor. Au fost avantajaţi anumiţi oameni de afaceri (unii cu afaceri ilicite), s-a generat corupţie (autorizaţii de construcţie problematice din punct de vedere legal, unele anulate de justiţie), au fost încurajaţi intermediarii (omniprezentele agenţii imobiliare), avantajate băncile pentru eliberarea de credite destinate achiziţiilor la preţuri exagerate şi s-a încurajat un capitalism de tip speculativ, din care a lipsit crearea de plus-valoare. Au beneficiat probabil unii cetăţeni posesori de locuinţe pe care le-au închiriat (o categorie minoritară de rentieri sui-generis), dar a fost evident dezavantajată majoritatea din punct de vedere a costurilor şi calităţii vieţii.
Exemplu clar – programul “Prima casă”: nu s-a luat nicio măsură pentru a încuraja creşterea numărului redus de locuinţe disponibile şi scăderea preţului acestora (mult peste media europeană), ci s-a încurajat/garantat contractarea de credite la preţuri exagerate. Astfel, prin contribuția și cu concursul statului au fost promovate interesele băncilor și ale dezvoltatorilor imobiliari (în cazul ultimilor, cu profituri maxime la costuri minime) în detrimental cetățenilor.
SITUAŢIA DIN CLUJ:
– O politică locativă pro-activă a lipsit cu desăvârşire din agenda administraţiilor locale de dupa 1989.
– Mai nou, situaţia s-a înrautăţit. În ultimii ani administraţia locală pare să pună accentul pe masuri de imagine, promovare şi PR legate de oraş, finanţate sau cofinanţate din fonduri publice (festivaluri, evenimente diverse, reflectarea lor în media – unele controversate sau având probleme de legalitate) în detrimentul politicilor strict legate de administraţie. Toate acestea, alături de dezvoltarea sectorului economic privat, au avut ca efect creşterea vizibilităţii şi dezirabilităţii oraşului, cu două efecte secundare absolut predictibile (mai puţin se pare pentru edilii şi pentru candidaţii la funcţiile de primar şi consilieri locali), CREŞTEREA COSTURILOR VIEŢII ŞI A PREŢURILOR LA LOCUINŢE/CHIRII.
CONCLUZII:
Faţă de situaţia expusă mai sus, se pot desprinde două concluzii:
– Problema prețurilor la locuinte și a chiriilor (și în subsidiar cea a costurilor vieții) reprezintă principala și cea mai serioasă problemă care îi afectează pe clujeni în general, ele crescând și ajungând pe primul loc în ţară, la majoritatea capitolelor înaintea Bucureștiului (a se vedea analize comparate prezentate în presă).
– Din agenda politico-administrativă pentru un nou mandat prezentată atât de candidații din actuala administrație cât și de contracandidații acestora lipsesc cu desăvârșire nu doar măsurile pro-active, cât și cele reactive fată de faptul că prețurile la locuințe și chiriile din Cluj-Napoca au ajuns cele mai mari din țară.
Față de această stare de lucruri vă solicit poziții clare, argumentate, punctuale și detaliate privind:
– poziționarea ca viitori (și actuali) posibili edili fața de faptul ca locuințele din Cluj au ajuns cele mai scumpe din ţară.
– măsurile concrete care trebuie adoptate față de aceasta stare de lucruri.
De asemenea, opinia publică ar fi interesată şi de motivele absenţei oricarei raportări a domniilor voastre la aceasta problema importantă, fundamentală, în Cluj.