Imi fac mereu timp sa citesc, indiferent de starea mea interioara sau oboseala. Nu poate fi senzatie mai frumoasa decat sa ti se inchida ochii din cauza cititului….vine apoi o somnitza buna. Indiferent ca sunt ziare, reviste intelectuale sau mai putin, sau carti, nu exista zi sa nu citesc seara cateva pagini. Unii citesc 100 zilnic, am citit interviuri cu autori pe care ii respect care ziceau asta…eu nu reusesc atat, nu am timp, dar macar 10-20 de pagini tot citesc. Uneori o fac cu greutate, ma cuprinde oboseala, dar trag de mine si citesc. Inaugurez astazi un mic jurnal de lecturi, despre carti pe care eu le consider foarte bune si pe care vi le recomand.
Prima carte despre care scriu este „Miracolul Revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste” de Stelian Tanase, prima editie. Acum ea este si reeditata, si merita sa faceti un efort sa o luati, e foarte buna. Volumul e scris excelent, alert, sintetic, informatiile abunda. Sunt analizate situatiile politice din Urss, China, lagarul comunist. Afli ce a fost Revolutia maghiara, Primavara de la Praga, opozitia de a ataca Cehia a lui Ceausescu, miscarile civice din Polonia unde s-a nascut sindicatul Solidaritatea, stalinismul bulgarilor si Albaniei lui Hodja sau reformismul lui Kadar din Ungaria.
Abia acum am citit exact ce s-a intamplat in Ungaria, de ce mergeam in anii ceausisti 80 la unguri sa luam mancare. Simplu: Kadar a dat voie la un fel de capitalism de familie, care a dus la magazine private si productie privata de bunuri. S-a ajuns astfel sa traiasca bine ungurii, cel mai bine din lagarul comunist, sigur, cu voia de la sovietici. Au acumulat datorii, dar in 1989 le-au fost sterse. Si in 20 de ani au facut 5 autostrazi! Noi, fara datorii in 1990, nu avem decat una, si nu foarte lunga! Ce chestie…
Am mai inteles si ca nu se putea efectiv misca nimic fara voia sovieticilor. Depindea de fiecare lider politic al unei tari satelit cum se misca pe scena politica, dar totul era sub pumnul sovietic. Unii au incercat reforme, altii, ca Ceausescu, au fost de un stalinim infiorator. Noi si Albania am fost cele ma inghetate tari…ce destin istoric trist…saracii nostri parinti, ce viata au putut avea….efectiv sacrificata…
Cartea mi-a aratat prin analiza ei superba ce sansa e libertatea, asa cum e ea, si cata putere am avea, noi, toti, daca am reusi sa facem o societate civila, pentru ca acum se poate schimba ceva in bine, chiar si la 20 de ani de la Revolutie!
Lectura placuta tuturor!
PS.
Pentru cei interesati spun ca in acest weekend am intrat in forta in tehnoredactarea cartii mele, in aranjarea ei, asa ca nu voi scrie prea des pe blog un timp, pentru ca in timpul meu liber trebuie sa lucrez la ea, plus am un examen la doctorat, sunt f ocupat. Am si o surpriza pe care o sa o postez aici pe blog, o descoperire recenta de a mea, de arhiva, fabuloasa pentru mine. Dar in rest ma concentrez sa tehnoredactam bine cartea. Doamne ajuta.