Intrigat tot mai tare de modul în care sunt polarizate politic televiziunile naţionale de ştiri, Realitatea TV şi Antena 3 pro-USL, B1 TV pro-PDL, si oarecum pe centru, cât de cât obiective, România TV şi Digi 24, am început să cotrobăi prin biblioteca mea cu scopul de a citi cît mai multe despre televiziune, mijloacele de comunicare în masă. Să fac puţină istorie a lor, să văd de unde vin mijloacele acestea de comunicare în masă pe care se dau bătălii crunte pentru că sunt nişte formidabile instrumente de manipulare în masă de multe ori.
Aşa că am scos din raft volumaşul lui Gabriel Thoveron intitulat „Istoria mijloacelor de comunicare”, Editura Institutului European 2003, 123 de pagini. O sinteză scurtă, la obiect, a modului în care au apărut şi s-au dezvoltat televiziunile, radiourile, tot ce înseamnă acum societate mediatică.
Din păcate pentru ziare supremaţia lor a cam dispărut, de ceva ani televiziunea şi radioul, iar acum INTERNET-ul sunt cele care fac legea, audienţa lor e mai mare. Rămân un fidel al publicaţiilor dar trebuie spus că au tot mai puţini cititori.
Despre ce zice cartea, care e bună, într-un post viitor.