La Cluj piaţa nu mai poate înghiţi televiziuni. Localele se închid. Mai există doar una, Realitatea TV Cluj, care e o franciză. Locala Alpha TV Cluj s-a închis oficial. Oamenii au primit săptămâna aceasta previzele oficiale.
Noi ne mândrim însă, la Cluj, cu televiziuni…regionale, TVR Cluj, sau naţionale, Transilvania L!ve şi Look TV, în timp ce strict local e tot mai pustiu, nu mai e aproape nimic. Mi se pare extrem de grav. Avem însă pretenţii, lansăm televiziuni în campanii electorale, cu acţionariat politic, ca apoi, managerizate discutabil, să le scoatem la vânzare după nici doi ani. Păi când au fost lansate, nu se ştia că trebuie să rezişti pe piaţă, să ai un plan de business, să îţi doreşti să creşti, să creezi ceva durabil? Şi, mai ales, să te întânzi cât îţi permiţi? Când am anunţat eu aici, în exclusivitate, că Alpha TV Cluj s-a vândut şi Transilvania L!ve la fel, eu nu am scris că vor ajunge oamenii pe drumuri. Sau o parte din ei. Nu am dat decît ce am ştiut sigur. Ce am citit ulterior m-a îngrozit însă. Şi dacă e adevărat e nasol de tot!
Au avut grijă însă alţi colegi de breaslă să scrie, despre trimiteri de personal jurnalistic în şomaj, schimbare de sedii etc etc.
Lumea mă ştie de sindicalist. Aşa e. Am vrut cu Romeo Couţi să facem un sindicat de presă, să ne protejăm interesele de jurnalişti pălmaşi, dar proprii noştri colegi ne-au refuzat. Am fondat însă APPC. Acum 7 ani. O asociaţie profesională, de breaslă. E în moarte clinică dar sper ca jurnaliştii care fac parte din ea să o resusciteze. Se ştie, eu militez pentru condiţii de muncă bune în media, pentru contracte oneste declarate la stat de patronii de media, pentru respectarea legislaţiei muncii de ambele părţi, angajat şi angajator. Pentru weekenduri în rotaţie, pe echipe, Ca să aibă şi lucrătorii în presă viaţă cît de cît personală. Astea costă mult, ştiu bine. De aceea am fost numit, cînd scriam la Ziua de Cluj, Jimmy Hoffa, de colegi şi de patronat. Şi nu în glumă. Ci pe bune, zeflemitor, la mişto dar şi serios. Nici acum lumea nu e de partea mea. Şi spune aşa: e capitalism frate, e piaţă, nu te obligă nimeni să ai condiţii, carte de muncă plătită la stat etc. Ai opţiunea demisiei. Poţi pleca.
Dar cînd piaţa e controlată la nivel de publicitate locală de 4-7 barosani, eşti gata. Depinzi de ei. E greu să faci ceva pe cont propriu.
Nu scriu astea ca să mă răzbun. În nici un caz. Dar scriu aici, pe blogul meu, cu sinceritate. Şi ştiu toţi din branşă că e adevărat ce spun. E o inegalitate enormă iar noi, pălmaşii, negrişorii, şoriceii, cum zice un amic de al meu jurnalist, luăm m…e ani şi ani. Şi te saturi la un moment dat. Sunt chestii şi mai nasoale, poate voi scrie şi de ele. Şi ţin exclusiv de patronatele de media.
Te saturi că nu suntem solidari, ca pălmaşi, că nu suntem colegiali. Că sărăcia ne împinge să acceptăm, să facem compromisuri. Şi oamenii fac compromisuri. Pentru o bucată de pâine. Puţini nu fac. Se pot număra pe degetele de la o mână.
Presa clujeană este într-o sărăcie cronică. Multe proiecte s-au făcut pompos, probabil cu alte scopuri decât cel al presei de dragul presei. Sunt în joc mari interese politice, mai ales, mă gândesc.
Presa clujeană e în colaps. Cred că suntem cu toţii un pic de vină.