Am dat un mic interviu pentru siteul revistabulevard.ro. Le mulţumesc că mi-au solicitat miniinterviul.
“Colosul cu picioare de hârtie”
“Ca pasiuni sunt atras de lectură în principal, de documente. Lucrez în tot felul de arhive. Nu e uşor deloc.” ne spune Tibi Fărcaş pe blogul lui. Colecţia lui de ziare e impresionantă, zicem noi. Nu degeaba i se mai spune şi “Colosul cu picioare de hârtie”. Aşa că l-am întrebat despre ea…
Când ai început să colecţionezi ?
Am început să colecţionez ziare după Revoluţie. Eram vânzător de ziare anti FSN, în mai-iunie 1990, aveam doar 19 ani şi jumătate. Era explozia tipăriturilor, erau cozi mari la ziare, lumea era interesată, se citea presă, nu ca acum. Şi de acolo am început, le-am păstrat, apoi, în 1993 am intrat în presa scrisă, şi pe parcursul carierei mele am tot adunat: din redacţii, de la colegi, din beciuri, de la oameni care nu mai vroiau să le păstreze, din târguri, de la anticari. Am avut şi abonamente, am şi cumpărat enorm de la chioşcuri. Ȋncet, încet s-a dus vestea că salvez colecţii şi au venit mulţi la mine cu ziare. Şi un Logan plin cu ziare am primit odată! Aşa s-au adunat, fără să exagerez, mii de ziare.
Care e motivul pentru care le colecţionezi?
Le colecţionez pentru că înseamnă Istorie. Din ele vezi cum s-a transformat o societate, cum a evoluat. Ȋn plus, e o documentare bună, un background bun pentru un jurnalist, ori eu lucrez în presă, e important.
Câteva cuvinte despre cum te-a ajutat să concepi volumul de Istorie a presei
Nu puteam fără toate aceste colecţii, articole decupate, dosare cu extrase despre media clujeană, să scriu o carte de talia “Colosului cu picioare de hârtie. O istorie subiectivă şi ilustrată a presei scrise. Cluj-Napoca, 1989-2010” (Ed.Eikon –Ed. Comunicare.ro).
Colecţiile sunt foarte importante mai ales ca valoare documentară. Am mai scris o carte, cea despre meciurile de fotbal dintre “U” Cluj şi CFR Cluj, apărută în 2012. Intenţionez să mai scot şi altele pe baza lor.
