TIFF 2013: “Un pistol în fiecare mână”, o radiografie necruţătoare a crizei bărbaţilor din epoca globalizării

Filmul spaniol „Un pistol în fiecare mână”, turnat în 2012, al regizorului spaniol Cesc Gay a fost penultima proiecţie la Ursus Open Air, în Piaţa Unirii. Cine a crezut că va fi un film lejer de sâmbătă seara s-a înşelat. Pelicula spaniolă, foarte bună, spune povestea a opt cvadragenari care sunt prizonierii unor situaţii care le dezvăluie principala lor problemă: o criză a identităţii lor masculine. Ei se simt uimiţi de ce li se întâmplă şi vor da dovadă curând de emoţii pe care bărbaţii nu le încearcă foarte des. Oameni obişnuiţi în situaţii ieşite din comun sunt protagoniştii acestui amuzant şi în acelaşi timp lipsit de menajamente portret al bărbatului din ziua de astăzi.

Bărbaţii par să nu aibă arme împotriva crizelor sentimentale din viaţă, pe când femeile umblă complet dezarmate, sunt deschise, spun partenerilor sau prietenilor acestora tot ce au pe suflet. Probabil aceasta e soluţia prin care reuşesc să înfrunte viaţa cu toate problemele ei.

Protagoniştii au toţi probleme de cuplu: unul doreşte să îşi recucerească soţia, altul tocmai descoperă că este înşelat, un altul are serioase probleme erectile. Un soţ doreşte să îşi înşele soţia cu o colegă de servici atractivă, dar aceasta îi face o farsă de zile mari, o adevărată lecţie de viaţă. Toate aceste poveşti, situaţii de viaţă te fac să cunoşti aceşti bărbaţi în profunzimea lor. Toţi aleargă după….fericire. E un fenomen de autocunoaştere chiar dacă unele conversaţii, pe alocuri, îi fac să se simtă ridicoli. Situaţiile sunt în acelaşi timp dureroase şi comice, oamenii sunt înţelegători unii cu alţii şi reuşesc cumva să treacă peste unele situaţii foarte comice, fără să cadă în vulgaritate sau agresivitate.  Discuţia dintre un soţ înşelat şi amantul soţiei este una de zile mari, mai ales la final, când soţul descoperă după un lung dialog că stă faţă în faţă cu bărbatul care i-a… furat soţia.

Conversaţiile, chiar incommode, se transformă în veritabile trepte spre autocunoaştere pentru aceşti bărbaţi,  spre un sine mai matur, mai profund. Acest fel de a gestiona drame poate fi tipic pentru societatea spaniolă,  pentru că  “Un pistol în fiecare mână”  nu este singurul film iberic în care apare această soluţie de traversare a problemlor prin asumarea frontală a lor.

Scena finală e spectaculoasă. Descoperim că personajele din film, prezentate fiecare cu drama lui, separat de ceilalţi, sunt de fapt un grup de prieteni care acum  se întâlnesc să sărbătorească o zi de naştere.  În ciuda tuturor intrigilor şi a problemelor prin care trec, reuşesc să aibă o seară agreabilă împreună. Iar morala filmului e simplă: cuplurile se spulberă, se transformă, dar prieteniile şi omenia rămân.